Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21.00

Doménikos Theotokópoulos (1541–1614), supranumit El Greco, a fost un marginal cultivat, înzestrat cu geniu artistic şi spirit speculativ. Născut între Bizanţ şi Occident, şi-a configurat – mai întâi în Creta, ulterior la Veneţia şi Roma, iar apoi la Toledo – propriul limbaj pictural, fundamentat de un subtil discurs teoretic şi nutrit atât de contactul cu marea artă italiană (Tiţian, Tintoretto, Michelangelo et alii) cât şi de studierea teologiei, liturghiei, filozofiei, istoriei şi literaturii.

La câteva decenii după moarte, încă era considerat „un mare filozof, pătrunzător în observaţiile sale […] unic în toate, aşa cum era şi în pictură” (Francesco Pacheco, 1649). Ulterior însă, stranietatea începe să-i fie evidenţiată cu precădere: „El Griego […] a căutat să-şi schimbe maniera, mergând însă până la asemenea ciudăţenii, încât a ajuns să facă picturi nereuşite şi ridicole, atât prin desenul lor schimonosit cât şi prin coloritul lor neplăcut” (Antonio Palomino, 1724). O asemenea fluctuaţie în receptarea lui El Greco se explică prin factura cu totul neobişnuită a artei sale, eterogenă structural şi profund originală, care amalgamează tehnica (şi teologia) icoanei bizantine, coloritul veneţian, spiritualitatea Contrareformei şi mistica spaniolă.

Structura cursului:

1. Începuturile: de la Creta la Veneţia (1563-70)

• „şcoala cretană” şi instruirea artistică a lui El Greco
• estetica icoanei bizantine; cele mai timpurii lucrări ale lui El Greco
• etapa veneţiană (c. 1567-70; 1575-76); întâlniri, colaborări, influenţe
• crepusculul „secolului de aur” veneţian: Jacopo Tintoretto, Paolo Veronese, Tiţian (etapa târzie), Jacopo Bassano
• El Greco şi tranziţia de la icoană la tablou

2. Orbis catholicus: Roma – Escorial – Toledo (1570-81)

• şederea la Roma (1570-75); ambianţa artistică locală – dialoguri şi confluenţe
• confruntarea cu arta lui Michelangelo şi a emulilor săi
• 1577: stabilirea la Toledo; primele opere
• 1580-81: eşecul de la Escorial (serviciul regelui Filip al II-lea)

3. „El Griego”: reinventarea picturii spaniole (1581 – 1614)

• contextul artistic local – Toledo în vremea lui El Greco
• opera matură şi târzie a lui El Greco; limbaj figurativ, viziune artistică, serii tematice, tipologii figurative etc.
• reţeaua socială şi cultura lui El Greco; prieteni, comanditari, savanţi, lecturi
• „şcoala lui El Greco”: colaboratori şi emuli