Chiar dacă nu ştii ce e BOEMA, simţi cumva că miroase straşnic a libertate.

Să defineşti boema nu e la îndemâna oricui, pentru că e mult prea complexă. Însă un lucru e clar: BOEMA e un mod de viaţă radical şi idealist la care aderi voluntar, pentru că vrei să ai libertate completă de gândire şi creaţie.

Evident, pentru toate astea trebuie să plăteşti amarul preţ al boemei: foame vecină cu leşinul, traiul într-o mansardă friguroasă, încălzită doar la focul sacru al prieteniei, nopţi de beţie şi aventură care intră în legendă. Sinuciderile confraţilor mai slabi, dispreţul faţă de o societate subjugată de lăcomie, dar şi solidaritatea sublimă cu cei care renunţă la orice fel de certitudine, ca să intre în graţiile muzelor.

De ce au devenit legendă Montmartre şi Montparnasse? Aici Picasso, sărac şi flămând, extrăgea cârnăciori de la botul motanului, ca să-şi hrănească iubita. Aici poetul Nerval se plimba pe bulevard cu un homar în lesa. Aici Dorgelle picta un tablou cu coada unui măgar. În aceste periferii ale Parisului, în care nimeni nu ştia precis unde îşi va petrece seara, au crescut artiştii care au eternizat gloria Franţei.

Cursul acesta vă va spune povestea lor: sărăcia artiştilor, cafenelele nepieritoare în care s-a făurit Avangarda, carnavalurile şi dansurile îndrăcite de la „Closerie de lilas” sau „Moulin de la Galette” şi viaţa lor cotidiană dusă lângă drojdia societăţii: poeţi lângă proxeneţi, pictori lângă peticari, filosofi lângă cârciumari, genii lângă proscrişi.

Nu există om pe pământ care să afle ce e boema şi să nu-şi dorească măcar o zi să trăiască cu ea, ca ea…

Temele şcolii de vară despre Montmartre şi Montparnasse sunt:

1. Definirea Boemei şi descoperirea Montmartre-ului

Vorbim despre cât de vechi e fenomenul şi în ce condiţii se formează. Prezentăm pe scurt boema anterioară a secolului 18 – 19, pe care se bazează mult mai faimoasele Montmartre şi Montparnasse. Ce este La Belle Epoque şi prin ce se caracterizează. Explicăm de ce o boemă nu se poate forma oriunde şi oricând şi de ce societatea burgheză a constituit cadrul ideal pentru apariţia ei. Apoi plonjăm în Montmartre, de unde a început tărăşenia: primii locatari, străzi celebre, viaţa cotidiană. Povestim despre personaje pitoreşti, ateliere celebre, localuri, negustori şi apariţia artiştilor.

2. Picasso şi banda lui. Bateau Lavoir.

Când, cum şi de ce a aterizat în Montmartre cel care avea să devină zeul Parisului, Picasso. Vorbim despre depresia şi sărăcia din cartier, despre sinuciderile in lanţ, despre cum supravieţuiau pictorii acolo. Prezentăm faimosul bârlog al lui Picasso, cel mai faimos atelier din lume: Bateau Lavoir. Apoi dăm o raită prin cea mai faimoasă crâşmă de artişti a tuturor timpurilor: Lapin Agile, cu faimosul său cârciumar, Moş Frede. Povestim despre Modigliani şi de mulţi alţii care şi au croit drum spre artă prin periferiile marelui oraş.

3. Cei trei pictori blestemaţi

E vorba de un trio faimos, care a zdruncinat cartierul, alcătuit din doi pictori şi celebra, nebunatica Suzanne Valladon. O femeie de excepţie, cu o viaţă unică şi scandaloasă. Prezentăm sordidul cartier Maquis, în noroaiele căreia dansa Isadora Duncan. Alţi artişti, alte cafenele: Moulin Rouge şi Moulin de la Galette. Tolouse Lautrec si celebrele sale afişe. Modele şi dansatoare celebre: La Goulue, muza oficială a lui Lautrec. Sfârşitul lui „Belle Epoque”.

4. Les Annees Folles. Naşterea Montparnasse-ului

Cum s-a născut Montparnasse-ul şi care era viaţa cotidiană aici: gastronomie, străzi celebre, confort şi transport. O cafenea celebră pentru poeţii săi: Closerie des Lilas. Străinii invadează Motparnasse-ul şi atelierele explodează. O colonie celebră de artişti: La Ruche. Sărăcie şi geniu: Chagall, Rousseau Vameşul, Vlaminck, Van Dongen, Zadkin, Leger. Scandalul adus de cubişti şi futurişti.

5. Apogeul anilor nebuni: balurile din Montparnasse

Cafenele de legendă: Le Dome şi La Rotonde. Montparnassul pe timp de război. Balurile negre de la Jockey. Un cabaret de tip vechi – Chat noir şi parfumul sfârşitului de secol – şi unul de tip nou: Mirliton. Un negustor de geniu: somnorosul Ambroise Volard, dar şi alţi vânători de talente. Suprarealiştii intră în scenă inaugurând o nouă eră a scandalurilor: Yves Tanguy, Andre Breton, Andre Masson, Max Ernst, Miro. Americani în Montparnasse: Gertrude Stein, Hemingway, Scott Fitzgerald. Nebuni şi negustori celebri.

Imagine – Bal au Moulin Rouge (1890), Henri de Toulouse-Lautrec