***LA ACEST CURS NU MAI SUNT LOCURI.

Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de vineri, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 22 si 29 august.

Vă invităm la un nou curs despre frumuseţea ascunsă şi frumuseţea revelată – susţinut de Mario Barangea – unul dintre cei mai carismatici şi apreciaţi lectori ai fundatiei, doctorand al Facultăţii de Filosofie, care deţine şi un master în Studii Religioase (Tradiţii şi Texte), o licenţă şi un master în Filosofie, toate la Universitatea din Bucureşti.

Cursul este structurat în două şedinţe:

1. Frumuseţea ascunsă – şcoala de la Barbizon

Dacă există o semnificaţie profundă a peisajului, atunci şcoala de la Barbizon e responsabilă pentru ilustrarea fără rest a nostalgiei paradisului. Fără să fie totuşi integraţi formal într-o şcoală, barbizoniştii au lăsat o moştenire îndatorată în mare măsură romantismului, dar au pus bazele, prin naturalismul lor, unui pre-impresionism cu marcă proprie. Rousseau, Corot, Millet, Daubigny, dar şi Andreescu, Grigorescu, Bodmer, Monticelli, atâţia şi atâţia alţii, artişti recunoscuţi sau cu notorietate mai scăzută, au fost cei care, ca într-un cor cu numeroşi membri, au cântat triumful naturii în sălbăticia şi puritatea ei.

Prima noastră întâlnire se va concentra pe istoria grupului de-a lungul unor decade ale secolului al XIX-lea, pe temele esenţiale ale artei lor, pe estetica propusă, dar mai ales pe o semnificaţie aproape metafizică a peisajului.

Una dintre ideile esenţiale care ne ajută să înţelegem elanul senin al şcolii de la Barbizon este aceea că abandonarea formalismului de către unii artşti tineri ai primului sfert de veac XIX a dus la re-legarea sensibilităţii lor de natură. Re-legare ca în cuvântul religie, căci barbizoniştii văd natura din propria ei perspectivă, dintr-un unghi ascuns până atunci, ca şi cum ar fi integraţi în ea într-un mod aproape mistic, deşi magnific echilibrat. Ei se regăsesc în imponderabilitatea aflată în spaţiul intermediar dintre pitorescul teluric al peisagiştilor englezi şi sublimul proeminent al romanticilor germani.

2. Frumuseţea revelată – şcoala din Siena

Cum ar fi, s-ar putea întreba cineva, să fim capabili să întrezărim, fie şi pentru câteva clipe paradisul?

Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea, sub o grandioasă influenţă bizantină, s-a dezvoltat în Italia, la Siena, o şcoală artistică fără egal. Destinul a făcut ca rafinamentul desăvârşit al şcolii sieneze să continue tacit în deplinătatea celei florentine prin artişti ca Giotto, Filippo Lippi sau Fra Angelico, influenţaţi direct de maeştrii sienezi. Trăgându-şi seva estetică din rădăcini iconografice bizantine, sienezii au oferit o trecere la un gotic stilizat, păstrându-şi în acelaşi timp elanul inovator propriu.

Duccio, fraţii Ambrogio şi Pietro Lorenzetti, Simone Martini, Bulgarini etc.  – nu doar nume, ci tot atâtea momente revelatorii în care frumuseţea a găsit cale să se întrupeze.

La cea de-a doua întâlnire vom face un mic excurs istoric în trecento şi quatrocento cu o escală exegetică mai îndelungată în jurul unei personalităţi ca Giovanni di Paolo.

Scopul întâlnirii noastre se va regăsi într-o experienţă dincolo de cultura generală, pentru că şcoala din Siena e realmente un kairos, un moment oportun şi neobişnuit înăuntrul căruia, chiar şi astăzi, putem fi martorii unei frumuseţi ce se dezvăluie.