Cursul se va desfăşura zilnic: 19 (luni), 20 (marţi) şi 21 (miercuri) iunie.

Vom pătrunde în eclectica perioadă a Renaşterii încercând să desluşim sensul practicilor magice despre care au scris gânditori ca Marsilio Ficino, Cornelius Agrippa sau Giordano Bruno. Preocuparea acestora pentru magie şi ocult, vizând o sferă mai ezoterică a spiritualităţii, s-a înrâurit într-un mod (aparent) suprinzător şi armonios cu filozofia. De-a lungul timpului a persistat o dilemă care încă nu şi-a primit un răspuns definitv: în ce măsură se poate vorbi de o filozofie a Renaşterii?

Vom contura o imagine de ansamblu a Renaşterii şi vom dezvălui activităţile intelectuale complexe care s-au întrepătruns în această perioadă. Renaşterea a însemnat, din punctul de vedere al istoriei ideilor, un conglomerat de activităţi intelectuale care se aflau în strânsă legătură, chiar dacă acest lucru nu era întotdeauna urmărit în mod conştient.

Astfel, se poate vorbi despre o dublă înnoire: atât a unor teme şi subiecte filozofice, cât şi a spiritualităţii creştine. În Renaştere, noile modele filozofice au fost acompaniate de o ţesătură de idei ezoterice: de la hermetism la Kabbalah, de la astrologie la numerologie, de la alchimie la magie naturală. Toate acestea aveau ca scop ultim împlinirea omului ca imagine perfectă a lui Dumnezeu. Desigur, controversele nu au întârziat să apară, deoarece o parte dintre practicile şi ideile promovate de gânditorii Renaşterii veneau adeseori împotriva doctrinei oficiale, acceptată de Biserica Catolică. Mai mult, efervescenţa acelei perioade a fost alimentată şi de transformările din interiorul Bisericii, prin apariţia protestantismului.

Pe acest fundal, deopotrivă prielnic şi nefast, reuşeşte să înflorească magia intelectuală, ai cărei reprezentanţi de seamă au marcat epoca din care au făcut parte: Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, Giordano Bruno, Della Porta, Cornelius Agrippa, Paracelsus, John Dee sau Athanasius Kircher. Pe parcursul întâlnirilor vom vorbi despre misterele ascunse de lucrările acestor gânditori, despre motivaţiile care i-au făcut să îmbrăţişeze magia ca o posibilitate de relevare a esenţei umane, ca o metodă de apropiere faţă de divinitate.

Structura celor trei întâlniri:

1. În prima întâlnire vom face câteva delimitări conceptuale şi metodologice: ce este magia intelectuală? ce fel de filozofie a existat în Renaştere?, care ne vor permite să surprindem specificităţile gânditorilor din Renaştere. Vom vorbi şi despre faimoasa familie florentină de Medici, a cărei influenţă a fost crucială pentru recuperarea dialogurilor platoniciene şi a filozofiei neo-platonice, dar şi a unei spiritualităţi conservate în bibliotecile Bizanţului. Totodată, vom vedea cum magia intelectuală şi filozofia Renaşterii au izvorât dintr-un proiect de traducere: Ficino ca traducător al lui Platon şi a scrierilor atribuite lui Hermes Trismegistul.

2. În cea de-a doua întâlnire vom discuta despre lucrările şi vieţile lui Ficino, Pico, Della Porta, Agrippa şi Bruno. Vom observa care sunt diferenţele dintre abordările acestora şi care sunt elementele gândirii lor care îi aduc împreună şi îi îndreptăţesc să fie asimilaţi cu figura magicianului par excellence. Un punct esenţial care va fi atins pe parcursul acestei întâlniri este şi presupusa distincţie dintre magie ca activitate teoretică, joc al minţii, în termenii lui Culianu, şi magie ca practică, mai mult sau mai puţin obscură.

3. În cea de-a treia întâlnire ne vom concentra asupra unor gânditori de la finalul Renaşterii care şi-au pus amprenta asupra perioadei experimentale care a urmat şi care au deschis drumul spre noi modele de gândire, ce au exclus treptat, în mod paradoxal, preocuparea pentru magie. Vom încerca să înlăturăm vălul ce acoperă misterioasele figuri ale lui John Dee, Nicolas Flamel, Robert Fludd, Jan Baptist van Helmont sau Athanasius Kircher, adesea considerat drept utlimul mare cărturar al Renaşterii.

Imagine preluata de aici:

https://ro.pinterest.com/pin/505458758156251447/