Vă invităm vineri, 24 iulie, de la ora 19:00, la un nou eveniment susţinut de Adriana Sohodoleanu – doctor în sociologie din 2021, teoretician al gastronomiei din Bucureşti, coautor al unei cărţi de reţete de deserturi istorice şi cunoscută pentru teza sa de doctorat ce a analizat fenomenul Noua Bucătărie Românească – pentru a descoperi împreună istoria unuia dintre cele mai îndrăgite deserturi. 

Nu e nevoie de congelator pentru a face îngheţată şi nici măcar să fie iarnă afară; important este să fii prevăzător iarna şi să conservi pentru vară. Cum? Omenirea a înţeles rapid că pământul este un termoizolant bun şi a construit depozite subterane.

În China, acum aproximativ 4.000 de ani, se consuma un fel de sirop îngheţat. Mai târziu, în jurul anului 400 î.Hr., în Imperiul Persan era popular sharbatul — o băutură răcită cu zăpadă, preparată din siropuri de fructe. Se spune că Alexandru cel Mare, după cucerirea acestui imperiu în 330 î.Hr., savura gheaţă aromatizată îndulcită cu miere. Obiceiul răcirii băuturilor a fost preluat apoi de greci şi romani (împăratul Nero era cunoscut pentru că servea la banchetele sale sucuri de fructe amestecate cu miere şi zăpadă). Mult mai târziu, în secolul al XIII-lea, Marco Polo este creditat cu aducerea unor reţete chineze de gheaţă aromatizată, unele conţinând deja lapte — un pas important spre îngheţata cremoasă pe care o cunoaştem astăzi. Şi în spaţiul românesc se conserva gheaţa în gheţării, iar la curtea lui Constantin Brâncoveanu exista un slujitor dedicat care se ocupa de aprovizionarea permanentă a gheţăriei cu sorbeturi, creme îngheţate şi siropuri.

Transformarea îngheţatei dintr-un privilegiu regal într-un desert accesibil maselor a durat însă secole. Prepararea îngheţatei era iniţial extrem de laborioasă şi implica costuri ridicate; de exemplu, se spune că George Washington ar fi cheltuit echivalentul a mii de dolari actuali pe îngheţată în vara lui 1790.

Democratizarea adevărată s-a produs în Statele Unite: la mijlocul secolului al XIX-lea au fost inventate aparate care au redus drastic timpul de producţie şi au apărut şi primele fabrici de îngheţată, ceea ce a transformat fostul desert regal într-o plăcere cotidiană.

Azi îngheţata este mai accesibilă şi mai creativă ca oricând în ceea ce priveşte gusturile şi aromele şi a ieşit din categoria deserturilor prin numeroasele îngheţate sărate din restaurantele de fine dining, de exemplu. În plus, există şi concepte gândite ca răspunsuri la tendinţe reale de consum: de exemplu, îngheţata care străluceşte în întuneric vine ca reacţie la studii care arată că mulţi oameni îşi consumă deserturile îngheţate în pat.

Toate acestea sunt doar o parte din poveştile îngheţatei; pentru a le savura pe toate, vă invităm la o degustare de îngheţată la sediul fundaţiei din Bd. Dacia nr. 78.