If the ocean was whiskey and I was a duck

Ce-ar fi dacă schimbăm puţin teoria întemeierii civilizaţiei umane?

Să consideram, de exemplu, că triburile de vânători-culegători nu au fost motivaţi să treacă la sedentarism din motive pragmatice ce ţineau de aprovizionarea cu hrana ci au îmbrăţişat agricultura cu entuziasm ca să aibă acces la bere proaspătă.

De la prima beţie şi public shaming despre care aflăm din Biblie (Noe pe muntele Ararat) băutura a însoţit omenirea şi nu numai (nu doar oamenii se bucură de efectele relaxante, euforice ci şi musculiţele beţive, maimuţele urlătoare sau elefanţii; ba chiar şobolanii beau de inimă rea, arată un studiu de laborator). Alcoolul şi-a găsit loc in viaţa cetăţii fie în calitate oficială de element ritualic, fie in viaţa de zi cu zi îmbărbătând indivizii, ajutându-i să navigheze mai uşor interacţiunile sociale, oficializând o negociere (de afaceri sau de nuntă) sau, mai aproape de zilele noastre, montând o generaţie de femei împotriva sa şi ajutând la emanciparea acestora.

Societăţile umane se raportează la alcool diferit şi ce este pentru unele ilegal, e calea spre divinitate pentru altele sau cadrul în care se iau decizii politice, cum era la vechile triburi germanice. Lucrare a Satanei, medicament, sursa de venit sau decădere pentru femei, responsabilitate principală a autorităţii băuturile alcoolice ne arată omenirea prin sticla paharului şi nu se mulţumesc să relaxeze indivizii ci şi să schimbe cursul istoriei mari, colective.

Sursa imagine sus – https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jacob_Jordaens_-_The_Feast_of_the_Bean_King_-_Google_Art_Project.jpg

Sursa imagine jos – https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/96/Baco%2C_por_Caravaggio.jpg