Vă invităm vineri, 19 decembrie, de la ora 19:00, la un eveniment nou susţinut de Mario Barangea, unul dintre cei mai carismatici şi apreciaţi lectori ai fundatiei, doctorand al Facultăţii de Filosofie, care deţine şi un master în Studii Religioase (Tradiţii şi Texte), o licenţă şi un master în Filosofie, toate la Universitatea din Bucureşti.

Vom vorbi, de această dată, despre „Frumuseţea pe care nu o vedem”. Există o frumuseţe care nu se arată imediat privirii, lipsită de ostentaţie, aşteptând să fie descoperită – tăcută, profundă, formativă. Această frumuseţe nu se impune, nu cere admiraţie. Ea persistă. Într-un gest, într-o umbră, într-o vibraţie subtilă. Nu e absenţă, ci prezenţă refuzată vederii grăbite. Să-i redăm locul, încercând să recunoaştem în ea o forţă esenţială care modelează lumea dinăuntru spre afară. În această conferinţă propunem o călătorie reflexivă prin formele discrete ale frumuseţii, acelea care nu izbesc, ci învăluie; nu declară, ci revelează.

„Frumuseţea pe care nu o vedem” propune o introspecţie asupra esenţei estetice dincolo de percepţia comună. Vom invoca iconografia sieneză, cu delicateţea ei spirituală şi echilibrul aproape liturgic al compoziţiei; vom contempla geometria tăcută a arhitecturii lui Brunelleschi, unde proporţia devine rugăciune în piatră. Ne vom concentra asupra relaţiei silenţioase dintre volum, lumină şi funcţionalitate, identificând acea armonie subtilă care influenţează starea noastră, adesea insesizabilă la o primă vedere. Vom explora ecourile unei muzici în care ornamentul nu încarcă, ci intensifică,  o structură sonoră complexă, ale cărei rezonanţe şi pauze generează un impact emoţional semnificativ, revelând o frumuseţe ce transcende simpla audiţie. Şi vom păşi printre liniile grădinilor renascentiste, unde natura e modelată nu pentru a domina, ci pentru a sugera armonia pierdută.

Aceste forme istorice nu sunt doar relicve ale trecutului, ci oglinzi pentru sensibilitatea noastră actuală – semne că frumuseţea autentică nu e în spectacol, ci în taina lucrurilor bine făcute, a echilibrului atins şi a emoţiilor conţinute. Această frumuseţe se află mereu la graniţa dintre lume şi suflet. O vedem doar când începem să simţim altfel. Într-o lume grăbită să definească, să măsoare şi să evalueze, frumuseţea riscă să devină invizibilă. Nu pentru că ar lipsi, ci pentru că privirea noastră a uitat să caute. Această conferinţă este o invitaţie la reînvăţarea unei percepţii profunde – o contemplare lucidă a formelor de frumuseţe care se retrag în tăcere, dar care modelează necontenit sufletul uman.