Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de luni, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 2, 9, 16 şi 23 martie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Vă invităm la un nou curs susţinut de Mario Barangea, unul dintre cei mai carismatici şi apreciaţi lectori ai fundatiei, doctorand al Facultăţii de Filosofie, care deţine şi un master în Studii Religioase (Tradiţii şi Texte), o licenţă şi un master în Filosofie, toate la Universitatea din Bucureşti.

Viaţa spirituală nu se confundă cu psihismul, cu intelectualismul, cu satisfacerea vreunei vanităţi pioase. Viaţa spirituală e mişcarea inimii, transformarea minţii, e întâlnire decisivă, e transmutaţie şi cutremur, e maturizare şi răscolire.

Viaţă interioară bogată avem fiecare dintre noi. Unii, oarecum privilegiaţi de-o frământare creativă sau de-o nelinişte aparte, cu un grad mai intens al dedicării – artişti, gânditori sau pur şi simplu oameni cu viaţă împlinită şi pozitivă – resimt nostalgic dorinţa de sens complet, de minune, de nebunie chiar. O viaţă fără explorarea componentei spirituale ar fi una insuficient cunoscută. Dacă aspirăm onest la autocunoaştere, vom da întotdeauna curs predispoziţiei pentru viaţă spirituală. Iar dimensiunile acestei vieţi nu sunt niciodată la distanţă speculativă de experienţa directă a existenţei noastre.

Structura cursului

1. Căutarea e ceva asemănător unei crize a lucidităţii. Căutarea spirituală examinată ca un strigăt interior, ca un efort de a percepe un semnal primit dintr-o zonă liminală, dar şi ca o străduinţă de a transmite un mesaj către o instanţă care copleşeşte posibilităţile de a o circumscrie. Vom încerca să înţelegem trei tipuri distincte de căutare: cea venită din suferinţă, cea venită din nelinişte şi cea venită din simpla curiozitate.

2. Meditaţia e o reflecţie adâncită de experienţă. Precedată de atenţia lecturii (lectura înţeleasă aici ca un exerciţiu sufletesc de acumulare), meditaţia e conversia gândurilor risipite într-un singur şi neîntrerupt flux de claritate. Vom cerceta două tehnici diferite de meditaţie: cea filosofică (după recomandările stoicismului) şi cea psihosomatică, schiţată de Patanjali în Yoga-sutra III.1.

3. Rugăciunea e un eveniment spiritual paradoxal – simplu şi complex în acelaşi timp. Rugăciunea este deja un răspuns dat căutării. Cel mai adesea e definită ca o stare, ceea ce, în cele din urmă, şi este. Dar această stare are propriile ei trepte (poate fi formală sau exterioară, de ex.), propriile ei forme (poate fi individuală sau comunitară, de ex.). Vom încerca să privim îndeaproape tipul rugăciunii isihaste.

4. Contemplaţia este consecinţa oricărei căutări spirituale. Faptul resemnificării personale, transfigurarea, actul deplin al vederii. Este o stare de deschidere şi de schimbare. Într-un fel, s-ar putea spune că e starea privilegiată a căutării ajunsă în stadiul de autenticitate. Vom explora, până să reuşim să definim fenomenul, trei moduri osebite de contemplaţie: cea artistică, cea filosofică şi cea mistică.

Cele patru teme de mai sus sunt în deplin acord una cu alta. Ele pot fi văzute şi ca trepte, ca vârste ale vieţii spirituale, dar pot fi înţelese şi ca fiind concomitente. În orice caz, cele patru converg spre un statut de sinteză: atunci când interioritatea antropocentrică şi planul teocentric încep să-şi corespundă, persoana umană îşi regăseşte intactă menirea dintâi – aceea de a fi în mod deplin.

Sursă foto – wikipedia