Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 13, 20, 27 ianuarie şi 3 februarie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Bună! Noi suntem Carmen şi Adi, psihoterapoetă şi psihoterapoet, şi facem psihoterapoezie. Intuitiv, poţi ghici la ce te invităm, dar pentru partea din tine care nu se încrede aşa de mult în intuiţie, iată ce-ţi propunem. Noi credem că în limbajul liric se pot odihni multe nelinişti care, câteodată, doar au nevoie să-şi găsească un nume şi, astfel, o casă exterioară care să le găzduiască. Psihoterapoezia foloseşte poeme şi alte texte lirice drept instrumente terapeutice şi contribuie la starea de bine a participanţilor. 

Pentru această călătorie îţi cerem doar să fii deschis să îţi explorezi spaţiul interior alături de ceilalţi participanţi. Nu trebuie să fi citit sau să fi scris nici măcar o poezie înainte; acesta nu este un atelier de analiză literară (despre ce a vrut să zică autorul), ci vom explora cum se aşază poemele în fiecare dintre noi (mai mult despre cum se simte cititorul). Nu vom vorbi despre ritm, măsură sau epitete, ci vom investiga ce părţi din noi sunt atinse de un vers, un cuvânt, sau chiar de rândul liber dintre două strofe. 

Iar după ce îţi frăgezim bine atenţia, te vom invita să priveşti spre interior şi să scrii despre ce vezi. Vei împărtăşi doar dacă şi când simţi. Ne vom juca împreună cu formele în care putem prezenta ce îţi iese la sfârşitul cursului.

Putem experimenta multiple feluri de intimităţi în spaţiul dintre noi, despre care avem cuvinte şi poveşti moştenite. Câteodată, însă, trăim şi conexiuni despre care ne e greu să vorbim, pentru că nu se potrivesc în cutiuţele preluate de la cei care ne-au învăţat cum să relaţionăm. Ce se întâmplă dincolo de acest contur? Cum navigăm un spaţiu în care experienţele prin care trecem nu se înscriu pe busolă?

În această serie de patru ateliere ne propunem să mergem în acest spaţiu necunoscut în care ceea ce trăim nu este uşor de numit. Ca de fiecare dată, aducem poeme cu noi care să ne călăuzească dacă nu răspunsurile, măcar întrebările potrivite în acest spaţiu. Dincolo de toate, vom reflecta la rolurile în care intrăm în diferite spaţii relaţionale, la ce avem de oferit în fiecare tip de relaţie, şi la cine devenim în aceste dinamici.

1. Poem-prietenie: prietenii sunt familia aleasă. David Whyte spune că un cerc de prieteni care se micşorează e un semnal important că viaţa ni se îndreaptă spre locuri prea înguste. Vom lăsa câteva poeme să ne întrebe despre cum ne trăim prieteniile şi vom reflecta la care este locul lor în peisajul nostru relaţional.

2. Poem-romantic: relaţii romantice vin poate cu cele mai adânci vulnerabilităţi de unde s-au scris şi se vor mai scrie nenumărate poeme. Vom aduce texte care se uită la diferite momente ale unei relaţii romantice şi le vom lăsa să ne întrebe despre cum ne navigăm propria vulnerabilitate.

3. Poem-familie: oricum a arătat familia de origine, e locul care ne-a adăpostit întâlnirea cu viaţa, unde am învăţat cum să relaţionăm prima dată. Vom explora câteva poeme despre moşteniri pe care le-am primit şi ne vom întreba ce ducem mai departe, care este bucuria noastră transgeneraţională, dar şi ce nu vrem să cărăm în propriile vieţi.

4. Poem-fără-categorie: în ultima întâlnire vom privi către relaţiile care nu au nevoie să fie numite. Vom aduce poeme care îşi pun întrebări despre confortul nostru cu ambiguitatea, despre necesitatea unui nume şi a categoriilor în spaţiile relaţionale pe care le locuim.

Vom lucra şi cu texte lirice scrise în limba engleză. Deşi vom traduce materialele în română, ne dorim să respectăm limba în care s-au născut, aşa că le vom citi şi vom explora limbajul (şi) în engleză; recomandăm un nivel intermediar/avansat de limbă engleză pentru a putea participa interactiv la discuţiile pe text. Mai jos lăsăm un exemplu de text, pe care dacă îl înţelegeţi, veţi fi ok cu nivelul de limbă engleză.

 I Go Down to the Shore (Mary Oliver)

I go down to the shore in the morning 

and depending on the hour the waves 

are rolling in or moving out, 

and I say, oh, I am miserable, 

what shall – 

what should I do? And the sea says 

in its lovely voice: 

Excuse me, I have work to do.