Adi s-a format ca matematician la Oxford şi mai târziu ca fizician teoretician la OIST în Japonia, fiind animat de o fascinaţie estetică profundă pentru limbajul matematic şi pentru modurile în care acesta poate fi folosit pentru a descrie şi prezice lumea din jurul nostru. Înţelegerea naturii fundamentale a universului în care trăim a ocupat un loc central în mintea sa, fiind cea mai interesantă întrebare la care cineva ar putea lucra. Urmând acest crez, a lucrat la o teză de doctorat pe probleme de gravitaţie cuantică, concentrându-se asupra modelelor care reconciliază cele mai bune teorii ale fizicii moderne, care sunt, însă, în contradicţie.

În timp ce era student la OIST, a devenit interesat de intersecţia dintre artă şi ştiinţă şi, în special, de modul în care operele de artă produse de oamenii de ştiinţă pot fi folosite pentru a pune în lumină anumite narative comune despre spaţiile în care aceştia locuiesc. Tot acolo a fost salvat de poezie, pe care a descoperit-o ca un instrument mai potrivit de a concepe răspunsuri la unele dintre întrebările pentru care ştiinţa încă nu are limbajul adecvat.

În prezent, deşi s-a retras din mediul academic, este în continuare interesat de translaţia dintre spaţiile ştiinţifice şi cele culturale. Înţelege limitele limbajului ştiinţific în ceea ce priveşte căutarea răspunsul la marile întrebări despre viaţă şi umanitate, care au ajuns acum în centrul atenţiei lui. În volumul său de poezie heartbreakthroughs el foloseşte limbajul liric pentru a decupa şi explora spaţiul în care astfel de întrebări pot trăi şi pot fi trăite.