Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00, atât fizic, cât şi online. Cei care aleg să participe online vor primi cu o zi înainte de data începerii un link cu ajutorul căruia vor accesa cursul pe Zoom.us. Vă rugăm să ţineţi cont de data şi ora la care au loc întâlnirile, cursurile nu se înregistrează.

***Vă rugăm să menţionaţi la înscriere dacă doriţi să participaţi fizic sau online.

Date desfăşurare curs: 3 şi 10 noiembrie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Cum se naşte visul unei lumi perfecte — şi ce se întâmplă atunci când această lume începe să fie imaginată nu doar în mituri şi texte religioase, ci şi în filosofie, literatură şi proiecte de transformare a societăţii?

Cursul urmăreşte istoria ideii de utopie de la originile sale religioase şi filosofice din Antichitate şi până la marile distopii ale secolului XX, traversând multiplele sale registre: eshatologia şi paradisul ca orizont teologic, cetatea ideală de experiment filosofic la proiect socio-politic şi, în cele din urmă, literatura ca spaţiu al memoriei şi al anxietăţii faţă de proiectul societăţii ideale.

În prima sedinţă vom analiza felul în care imaginarul unei lumi perfecte călătoreşte între aceste registre de-a lungul timpului — de la Paradis şi Vârsta de Aur, la societăţi ideale imaginate de filosofi, şi către proiectele moderne de regenerare a omului şi de transformare a istoriei universale.

Un accent important va fi pus pe contextele culturale şi religioase care fac posibile aceste texte şi transformări: creştinismul şi eshatologia, Renaşterea şi Reforma, descoperirea Lumii Noi, Iluminismul, secularizarea şi apariţia ideii moderne de progres. Vom urmări astfel continuitatea, căderile şi transformările elanului utopic prin diferite contexte culturale şi istorice, marcând şi câteva din consecinţele istorice ale unor texte cheie.

A doua întâlnire urmăreşte transformarea imaginarului utopic în literatura modernă, pe fondul revoluţiilor, industrializării şi schimbărilor sociale profunde ale secolelor XIX şi XX. Vom trece de la elanul ideii de progres şi primele sale reflecţii critice la naşterea unui imaginar literar nou: distopia — răspunsul unei epoci marcate de societatea de masă, de regimuri totalitare şi de experienţa concretă a utopiei puse în practică. Vom urmări astfel cum visul unei lumi perfecte face loc temerilor legate de uniformizare, control, tehnologizare şi pierdere a libertăţii.

Cursul va pune în dialog istoria religiilor, istoria ideilor şi literatura, urmărind cum aspiraţia unei lumi ideale trece din teologie în filozofie, din filozofie în proiect politic şi din proiect politic în literatura care îi mărturiseşte sau prevede consecinţele.

Stuctura cursului

Şedinţa 1. Utopia

• Platon, Republica, Critias şi Legile — cetatea ideală ca problemă filosofică; între ordinea perfectă, mitul unei societăţi originare şi limitele realizării sale.
• Apocalipsa lui Ioan — paradisul, Ierusalimul ceresc şi lumea restaurată; imaginarul eshatologic ca unul dintre marile modele ale lumii perfecte.
• Oraşul de Aramă din 1001 de nopţi sau tradiţia budistă a Pământului Pur (Pure Land) — forme non-europene ale imaginarului unei lumi ideale.
• Joachim de Fiore — Liber Concordie şi Expositio in Apocalypsim: transformarea viziunii eshatologice asupra timpului şi apariţia unei noi concepţii despre viitorul istoriei.
• Utopia de Thomas More, Cetatea Soarelui de Tommaso Campanella, şi Noua Atlantidă de Francis Bacon, — naşterea utopiei moderne: insula imaginară, societatea raţional organizată şi ştiinţa ca instrument al transformării lumii.
• Iluminismul, Revoluţia Franceză şi socialismul utopic — de la utopia literară la ideea că societatea poate fi reorganizată după principii raţionale; progresul şi viitorul devin noul orizont al elanului utopic.

Şedinţa 2. Distopia

• Nikolai Cernîşevski, Ce-i de făcut? şi Fiodor Dostoievski, Demonii — idealul „omului nou”, raţionalizarea societăţii şi primele mari avertismente literare asupra utopiei moderne.
• Revoluţia bolşevică — momentul în care proiectul de transformare radicală a societăţii intră în istorie; de la elanul utopic la problema realizării sale şi la costurile acesteia. Evgheni Zamiatin, Noi şi Andrei Platonov, Cevengur — revoluţia, societatea perfect organizată şi dispariţia individului; naşterea distopiei moderne.
• Aldous Huxley, Minunata lume nouă, şi George Orwell, 1984 — societatea perfectă devenită coşmar: controlul prin plăcere, frică, supraveghere şi limbaj.
• Karel Čapek, Stanisław Lem, Philip K. Dick şi Margaret Atwood — science-fiction-ul şi distopia ca noi forme de reflecţie asupra progresului, tehnologiei, libertăţii şi societăţii.
• Utopia şi distopia în secolul XX — de ce experienţa revoluţiilor şi a regimurilor totalitare a schimbat profund imaginarul utopic şi cum literatura modernă reflectă visul unei lumi perfecte ca sursă de nelinişte.