Yoga – mai mult decât posturi şi relaxare
 

Cum a ajuns yoga din templele Indiei în studiourile de fitness.

Cuvântul „yoga” ne duce cu gândul la sălile de sport şi la exerciţii de respiraţie profundă care ne promit să ne scape de stresul cotidian. În ultimele decenii, yoga a devenit extrem de populară în toată lumea, mai ales în Occident. O găsim în centre dedicate, studio-uri de wellness şi chiar în aplicaţii de pe telefon. Pentru mulţi, yoga înseamnă pur şi simplu mişcare, flexibilitate şi stare de bine. Însă, în spatele acestei imagini moderne se ascunde o tradiţie religioasă veche şi complexă din care posturile consacrate (āsana) reprezintă doar o parte.

Yoga a început să fie cunoscută în Vest spre finalul secolului al XIX-lea. Atunci, gânditorul indian Swami Vivekananda a vorbit despre ea într-un congres al religiilor din Chicago.

El a prezentat-o ca pe o filozofie universală, potrivită vremurilor moderne şi compatibilă cu ştiinţa raţionalistă. În secolul XX, alte personalităţi indiene – precum Krishnamacharya şi Pattabhi Jois – au ajutat la transformarea yoga într-o practică fizică adaptată lumii occidentale, axată pe relaţia cu trupul şi mai puţin pe contextul religios sau cultic nativ. Începând cu anii ‘60, influenţa mişcărilor New Age a popularizat acest curent, aşa cum îl ştim astăzi – ca fenomen axat în special pe posturi fizice (āsana), respiraţie şi relaxare, integrând-o în pop-culture ca un fenomen global. În prezent, yoga reprezintă o industrie de miliarde de dolari, promovată de influenceri şi inclusă în programe de lifestyle si wellbeing. Dar, dincolo de beneficiile sale potenţiale fizice sau psihologice, procesul de „import” a făcut ca multe dintre rădăcinile spirituale şi culturale ale yoga să se estompeze sau chiar să dispară cu totul odată integrată în Vest.

Marţi, 3 iunie, Vlad Manciu, absolvent al Masterului de Studii religioase – Texte şi Tradiţii, va susţine evenimentul O scurtă istorie a originilor Yoga, la Fundaţia Calea Victoriei.
Acesta nu este un workshop, ci un eveniment cu specific istoric, nonconfesional.

yoga

Ce era, de fapt, yoga în India antică?

În tradiţia indiană, yoga nu era doar despre corp – acesta era doar un aspect din cadrul unor complexe căi religioase şi filozofice. Primele idei apar în Vede, cele mai vechi texte religioase ale Indiei, scrise undeva între 1600 si 900 î.Hr.

Termenul vine din sanscritul „yuj”, care înseamnă „a uni” – o trimitere la unirea dintre trup, minte şi spirit căutată de practicanţii ei antici, dar şi la ideea punerii minţii şi a simţurilor în „jug” de către voinţă.

Abia în secolul al II-lea d.Hr., filozoful şi gramaticianul Patañjali a sistematizat această practică în celebra sa lucrare Yoga Sūtra. El a propus un drum în opt paşi (numit aṣṭāṅga yoga), care include reguli de comportament, disciplină, concentrare şi meditaţie. Doar unul dintre aceşti paşi este legat de posturile fizice (āsana) – şi chiar şi acela este văzut ca o pregătire pentru meditaţie, nu ca scop în sine.

Pentru Patañjali şi pentru alte tradiţii indiene, yoga era o cale de eliberare spirituală. O metodă de a ieşi din ciclul reîncarnărilor şi de a atinge o stare de libertate interioară profundă. Nu era vorba doar de corp, ci de transformarea întregii existenţe.

yoga

De ce contează această diferenţă?

Prin importul ei in occident, yoga a fost readaptată şi reinterpretată. Astfel, deschide unui public larg accesul la practici şi noţiuni spirituale răsăritene.

Însă e important să fim conştienţi că ceea ce numim azi „yoga” e doar o parte – şi una destul de recentă – dintr-o tradiţie foarte veche şi caracterizată de o varietate istorică şi culturală uriaşă. De la ritualurile şi metaforele spirituale ale Vedelor, trecând prin sistemele filosofice clasice ale Indiei antice, până la studiourile moderne din marile oraşe ale lumii, yoga – devenit un termen umbrelă – a fost în continuă transformare, fiind adaptată la nevoile şi mentalităţile variilor epoci.

Tocmai de aceea, e important să ne aplecăm asupra istoriei yoga pentru a înţelege mai bine sensurile sale multiple şi cum au fost ele reinterpretate în contexte foarte diferite. Studierea yoga dintr-o perspectivă istorică şi academică ne ajută să recunoaştem complexitatea acestei tradiţii. Dar şi să evităm clişeele de natură comercială sau postcolonială, revăzând practica în lumina culturilor şi a contextelor ce au dat naştere multiplelor forme de practică şi înţelepciune denumite azi, generic, „yoga”.

Articol publicat pe MagicFM.ro

Cumpără »

Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informaţii despre cele mai noi ateliere şi evenimente!