Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de vineri, în intervalul 19:00-21:00.

„Siglo de oro”, răstimpul cel mai glorios din istoria Spaniei, acoperă o realitate complexă, cu paradoxuri şi decalaje. În plan politic, începe în deceniul 1560-70, odată cu consolidarea monarhiei lui Filip al II-lea, şi se încheie în anii 1640-50, prin faliment şi dezintegrare, înainte chiar de sfârşitul regelui Filip al IV-lea. În acest interval, sprijinit de o „armada” invincibilă şi irigat de un comerţ înfloritor, Imperiul spaniol – cu posesiuni uriaşe în cele două Americi, în Italia şi Ţările de Jos, dar şi în Africa şi Filipine – deţine supremaţia lumii occidentale. Paradoxal, prima jumătate a acestui „siglo de oro” nu se reflectă şi în evoluţia mediului artistic hispanic, aproape irelevant în plan european şi dominat de artiştii italieni şi neerlandezi cărora le erau acordate cele mai importante antreprize, precum decoraţia mănăstirii El Escorial.

În istoria picturii, „el siglo de oro” este delimitat de ascensiunea lui Diego Velázquez în anii 1620, respectiv de ultimele ecouri ale operei lui Bartolomé Esteban Murillo, în anii 1680. Aceste decade abundă în talente viguroase şi capodopere, canalizate îndeosebi de cele două centre principale: Sevilla, polul comercial al peninsulei hispanice, şi Madrid, sediul puterii şi al mecenatului artistic.

Vă propunem o incursiune în pictura spaniolă din secolul al XVII-lea, în trei întâlniri focalizate pe biografiile şi operele celor mai importanţi trei artişti, în relaţie cu mediile artistice locale (Sevilla şi Madrid) şi cu alţi artişti spanioli.

1. Francisco de Zurbarán (1598–1664): naturalism şi imagine sacră

• tematica religioasă; relativizări ale spaţiului, co-prezenţe, recursul la iluzionism etc.;
• explorări ale naturii statice; reprezentarea sacrului infuzată de naturalism;
• serialitate (sfinţi şi călugări, Agnus Dei, năframa sfintei Veronica)
• artişti în relaţie: Juan Sánchez Cotán, Francisco de Herrera „el viejo”; Alonso Cano

2. Modernitatea lui Diego Velázquez (1599–1660)

• începuturile la Sevilla; ambianţa formativă („Academia” lui Francisco Pacheco) şi naturalismul iniţial; tematica „populară” (scene de tavernă, figuri comune etc.)
• mutarea la Madrid şi contactul cu marea pictură din colecţiile regale (Tiţian, Rubens)
• întâlnirea cu Peter Paul Rubens la Madrid şi călătoria la Roma;
• curtean şi pictor regal; antreprize artistice şi capodopere (Las Meninas, Las hilanderas )
• artişti în relaţie: Francisco Pacheco, José Antolinez, Antonio de Pereda

3. Bartolomé Esteban Murillo (1617–1682) şi registrele picturalului

• subtilitatea figurativă şi dominarea mediului artistic sevillan
• balansul între registre tematice (pictură „de gen” şi tematică religioasă) configurate stilistic: naturalism şi pictură „vaporoasă”
• fondarea Academiei de artă din Sevilla (1660); programul artistic, instrucţia elevată şi demnitatea artistului
• artişti în relaţie: Juan de Valdés Leal, Francisco de Herrera „el joven”; Matías de Arteaga

Cursul are loc online, live, pe zoom.us. Vă rugăm să ţineţi cont de data şi ora la care au loc întâlnirile, cursurile nu se înregistrează. Cu o zi înainte de data începerii, veţi primi  un link cu ajutorul căruia veţi accesa cursul pe Zoom.us.