Cursul se va desfăşura zilnic (luni-miercuri), în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 21, 22 şi 23 iulie.

Parisul Belle Epoque e tărâmul legendar la care visează toţi marii revoluţionari ai civilizaţiei europene de la încrucişarea secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, locul magic în care sunt consacrate marile operele şi principalele curente artistice. E o stare de graţie pe care o împărtăşesc şi cei faimoşi, şi cei anonimi, bogaţii şi săracii, tinerii şi bătrânii, bărbaţii şi femeile. În acest univers al speranţei şi al libertăţii, femeile încep – timid, ezitant, dar cu rezultate tot mai vizibile – să-şi ia revanşa asupra unei istorii care le tratase până atunci mai ales ca pe nişte receptacule pasive ale creativităţii masculine. Micile, dar importantele schimbări de viaţă cotidiană le ajută: deschiderea marilor magazine le stimulează să iasă din casă, apariţia primelor toalete publice le oferă libertatea de mişcare, ieşirea corsetului din modă le redă libertatea fizică, moda bicicletelor le stimulează să facă sport, dinamismul fără precedent al industriei modei le ajută să-şi pună în valoare talentul şi îndemânarea. Treptat, femeia independentă, care trăieşte pe cont propriu fără să depindă material de un bărbat, nu mai e privită cu suspiciune şi tratată ca o marginală, ci devine o prezenţă obişnuită, acceptată de societate.

Cursul de faţă îşi propune să prezinte etapele acestei revoluţii feminine şi figurile emblematice care au ilustrat-o. Contesa Greffulhe (muza lui Proust), Misia Sert, Winaretta Singer, Edith Wharton, Coco Chanel, Anna de Noailles, La Goulue, Jane Avril şi Cléo de Mérode, Sarah Bernhardt, Isadora Duncan sunt doar câteva dintre muzele, actriţele, dansatoarele, scriitoarele, pictoriţele, muzicienele, animatoarele de saloane literare care, împreună cu anonimele grizete şi midinete, au influenţat, cu îndrăzneala şi imaginaţia lor, idealurile estetice ale civilizaţiei occidentale.

Temele cursului: 

1. Zeiţe şi muze – Mecenatul feminin în Parisul Belle Epoque

Saloanele artistice sunt o adevărată instituţie în Parisul Belle Epoque. Sunt locurile în care se consacră scriitorii, artiştii şi muzicienii de succes, care confirmă succesul social al tinerilor aspiranţi la celebritate, sunt nişte adevărate noduri de socializare. Niciun bărbat, fie el politician, scriitor, pictor, muzician, jurnalist, nu se poate considera cu adevărat realizat în profesia sa dacă nu e recunoscut ca atare într-unul dintre aceste saloane pariziene. Dar ”un salon e, înainte de toate, o femeie” (Anne Martin-Fugier) O femeie frumoasă, de preferinţă bogată şi mai ales inteligentă. A avea spirit e una dintre virtuţile de căpetenie ale La Belle Epoque, iar femeile care conduc cele mai faimoase saloane ale vremii sunt considerate farurile călăuzitoare ale spiritului parizian.

Contesa Greffulhe e frumoasă, bogată, dar nefericită în viaţa privată. Nevoia de împlinire personală o determină să înfiinţeze una dintre primele societăţi de mecenat artistic ale Europei moderne.

Misia Sert e fiica unui belgian bogat şi a unei rusoaice moartă de tânără. Îndrăzneaţă, pasională şi foarte talentată ca pianistă, fuge de acasă la 16 ani, înfruntă cu curaj toate greutăţile vieţii de fugară, iar când ajunge din nou bogată devine protectoarea generoasă a lui Toulouse-Lautrec, Serghei Diaghilev şi multor altor artişti ai vremii.

Winaretta Singer, prinţesă de Polignac e o bogată moştenitoare americană căsătorită cu un prinţ francez scăpătat. Împreună, patronează cel mai cunoscut salon muzical al Parisului. Contesa de Fitz-James e fiica unui bancher evreu din Viena căsătorită cu un aristocrat francez. Ambiţia ei e să devină gazda celui mai interesant salon literar din Paris. Léontine de Caillavet e muza şi iubita scriitorului Anatole France. În epoca Afacerii Dreyfus, salonul ei devine locul de întâlnire al intelectualilor dreyfusarzi.

Sunt ele doar nişte gazde, auxiliare ale bărbaţilor ale căror cariere le promovează şi se susţin? Sau sunt nişte adevărate ”influenceriţe” ale vremii lor?

Această lecţie vă invită să aruncaţi o privire în saloanele şi în biografiile femeilor ale căror ambiţii, idei şi pasiuni au influenţat la modul cel mai profund viaţa culturală, socială şi chiar politică a Franţei Belle Epoque. Şi să descoperim împreună adevărata lor importanţă în istoria culturală a Europei.

2. Boeme şi artiste. Figuri feminine ale Parisului artistic

Boema pariziană e o lume vie, colorată, doldora de talent, dar nu bogată. Pentru o femeie, a-şi croi drum într-o astfel de lume specială, aspirând la împlinirea artistică, înseamnă, şi în La Belle Epoque, a înfrunta obstacole şi riscuri mult mai mari decât cele cu care se confruntă bărbaţii. Boema e însă veselă, plină de umor, de ironie şi de autoironie şi…cu totul lipsită de prejudecăţi. Iar artistele din boema pariziană sunt la fel de talentate, îndrăzneţe şi pasionale ca şi companionii lor masculini.

La Goulue şi Jane Avril, cele mai populare vedete feminine ale cabaretului parizian, provin din pătura cea mai săracă a Parisului. Cléo de Mérode e fiica din flori a unei mame burgheze care se străduieşte din greu să menţină o imagine respectabilă, într-o vreme în care balerinele, fie ele şi angajate ale Operei, sunt încă privite ca nişte femei uşoare.

Sarah Bernhardt e marea legendă a teatrului francez, o veritabilă marfă de export. Asta, însă, nu-i aduce neapărat nici fericire, nici bogăţie. Isadora Duncan şi Loïe Fuller sunt cele două prezenţe exotice care revoluţionează lumea dansului.

Traiectoriile lor biografice se împletesc cu întreaga istorie a unei epoci. Meseria lor de artiste le introduce în medii sociale în care propria origine sau situaţie materială nu le-ar fi permis altfel să pătrundă. Sunt iubite, admirate, celebrate, dar şi invidiate, cunosc fericirea şi dezamăgirea, succesul şi decăderea.

A doua lecţie a cursului vă provoacă să le cunoaşteţi, pe ele şi lumea dură, dar magică a boemei pariziene.

3. Frumoasă şi sănătoasă – sfaturi de viaţă de la midinetele Belle Epoque

Midinetele sunt o apariţie nouă şi insolită, specifică Parisului Belle Epoque. Sunt acele tinere croitorese de a căror îndemânare depinde prosperitatea atelierelor haute couture. Numele lor vine de la cuvântul franţuzesc midi = prânz, momentul din zi când aveau o pauză de lucru şu puteau fi văzute pe străzi sau în parcuri luându-şi masa de prânz pregătită de acasă. Muncesc mult, dar sunt plătite destul de bine, ceea ce le asigură o viaţă independentă şi confortabilă.

Stilul de viaţă al midinetelor a adus multe schimbări, nu doar în obiceiurile cotidiene ale femeilor, ci şi în industriile care susţineau acest mod de viaţă. Ele au fost primele femei interesate să-şi petreacă vacanţele pe cont propriu, în staţiuni turistice de la munte sau de la mare. Tot ele au lansat moda bicicletei, care reprezenta un mijloc de transport comod pentru a se deplasa la serviciu. Şi tot lor li se datorează convingerea, adoptată de majoritatea femeilor din La Belle Epoque, că frumuseţea înseamnă în primul rând igienă, adică sănătate şi că poţi fi elegantă, atrăgătoare şi chic fără a cheltui o avere pe haine sau cosmetice. Idealul bunăstării la îndemână chiar şi pentru cei fără prea multe mijloace materiale s-a născut, deci, în lumea midinetelor.

Din această lecţie veţi putea afla mai multe despre midinetele pariziene: cine erau, cum trăiau, care erau principiile lor de viaţă şi cum au influenţat ideile despre feminitate şi feminism.