Am studii în filologie română, engleză şi spaniolă, un master în comunicare şi un doctorat în Panait Istrati. Am predat literatură comparată, marea mea pasiune, culturologie, cursuri complementare de etică, literaturi orientale şi culturi precolumbiene, traductologie, literatură şi film la Universitatea ”Ştefan cel Mare” din Suceava. Timp de 17 ani am fost lector de limba română la universităţi din străinătate, la Alicante, Granada în Spania şi Universitatea de Stat din Arizona. Am tradus împreună cu studenţii străini literatură română în spaniolă şi am promovat literatura română cu convingerea că este un gest de patriotism obligatoriu.

Am scris despre corpurile de femei şi continui să lupt pentru recunoaşterea unei noi linii de cercetare interdisciplinară a corporalităţii feminine, iar Universitatea din Granada şi Universitatea din Turku au sprijinit coordonarea şi publicarea a 10 volume dedicate acestei noi perspective, care unesc o echipă întreagă de cercetători din diferite domenii: Habemus corpus, Despre corpuri, with love; Cuerpos que hablan, Este es mi cuerpo, etc. Corps de femmes. Regards et reflets a apărut la prestigioasa editură L’Harmatan.

Mă îndrăgostesc uşor şi sunt consecventă în iubirile mele. Aşa s-a întâmplat cu literatura comparată de care nu am mai scăpat niciodată, de la primul curs la care am ascultat, ca studentă, prelegerea despre Ghilgameş. Tot atunci m-am îndrăgostit de viaţă, deşi de asta aveam să îmi dau seama mult mai târziu. A urmat marea mea pasiune pentru Panait Istrati, de care mă leagă nu doar un doctorat, ci şi un anume model existenţial, pentru că oare cum altfel mi-aş putea explica rostogolirea mea prin lume şi neastâmpărul, care m-a purtat din Gura Humorului la Alicante şi Granada şi apoi Arizona, din universitate în politică, de la catedră la Fundaţia Regina Maria, de la agnosticism militant înspre religia Baha’i?

Frida m-a învăţat să iubesc viaţa, (ani de zile am ţinut un blog care se numea Viva la Vida), iar Regina Maria m-a învăţat să iubesc şi să îmi afirm iubirea şi asta fac acum cu seninătate, bucurie şi încredere.

Pe studenţi încerc să îi îndrăgostesc de viaţă şi sper ca din cursurile mele să înveţe să viseze şi să se bucure. Pe prieteni încerc să îi fac să râdă, pentru că nu există terapie mai eficientă decât râsul. Pe cunoscuţi încerc să îi conving că libertatea este darul cel mai de preţ şi secretul cel mai bine păstrat.

M-am întors în România ca să o sărbătoresc pe Maria cea Mare, Regina tuturor românilor şi cred că a fost o hotărâre chibzuită, chiar dacă mi-e dor de Granada fix cum îmi era dor de Gura Humorului când eram la Granada. Dar, aşa cum nu am plecat niciodată de tot din Gura Humorului, nici acum nu am plecat de tot din Granada.

Photo credit: Ştefan Macedon