Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 24 februarie şi 3 martie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani

Cursul are loc online, live, pe zoom.us. Vă rugăm să ţineţi cont de data şi ora la care au loc întâlnirile, cursurile nu se înregistrează. Cu o zi înainte de data începerii, veţi primi  un link cu ajutorul căruia veţi accesa cursul pe Zoom.us. 

Vă invităm la o survolare, în două etape, a unui spectaculos şi complex segment al istoriei artei şi culturii europene, situat la intersecţia dintre pictură, colecţionism, consacrarea patrimoniului artistic şi instaurarea muzeului.

Muzeul este o invenţie relativ târzie. Ideea de a proteja patrimoniul şi de a-l etala într-un mod instructiv, potrivit unor criterii ştiinţifice, s-a desprins din vastul program iluminist, dar şi din bulversările şi actele de vandalism de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Proiectul muzeal, orientat către colectivitate, a fost precedat vreme îndelungată de colecţia privată, „cabinetul de amator” sau „camera de curiozităţi”. Din aceste entităţi pre-muzeale, treptat, de-a lungul secolelor XVI-XVII, se cristalizează, de asemenea, instituţia muzeală. Dincolo de strategii şi mize, ambele tipologii – colecţia privată şi muzeul – au în comun preocuparea (delectabilă) de a colecţiona, configura şi (re)constitui un sistem de obiecte, imagini şi informaţii.

Istoria asamblajelor muzeale este însoţită de o fascinată reflectare în imagine. Tabloul reprezentând galerii de artă – reale, fictive sau hibride – a fost inventat la Antwerpen, în veacul al XVII-lea şi a ajuns la apogeu la Roma şi Paris, în ultimele decade ale secolului următor. În timp, mizele acestor imagini s-au diversificat, ele devenind fie amplasamentul unor scene narative sau alegorice, fie „cataloage” patrimoniale fie chiar proiecte de amenajare a unor galerii reale.

Temele cursului se desfăşoară astfel:

1. Istorii în „cabinetele de amatori”. Antwerpen, secolul al XVII-lea

• instaurarea subiectului; jocul dintre realitate şi ficţiune; anacronisme, aluzii, mesaje codificate
• diversificarea categoriilor de „cabinete de amatori”: vizite, întruniri, scene mitologice, alegorii ale simţurilor etc.
• artişti: Willem van Haecht, David Teniers, Frans Francken, Jan Brueghel, Peter Paul Rubens

2. Galerii imaginare şi muzee reale. Roma şi Paris, secolul al XVIII-lea

• continuităţi / transformări în raport cu „cabinetul de amator”
• codificarea vizuală a patrimoniului artistic; „Roma antică” şi „Roma modernă” ca asamblaje muzeale fictive
• galerii reale, galerii imaginare, „galerii personale”, personaje şi evenimente consemnate în imagine
• „documentarea” organizării şi amenajării muzeului Luvru
• artişti: Giovanni Paolo Panini, Hubert Robert et alii