Ioan Mirea
 

Sunt absolvent al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (2019), în prezent fiind medic rezident psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” din Bucureşti. Încă din adolescenţă am fost fascinat de om, omul ca întreg, iar drumul meu în medicină şi psihiatrie a părut că nu este întru totul suficient. Dincolo de cunoaşterea ştiinţifică, biomedicală a fiinţei umane, am simţit nevoia unei cunoaşteri extinse, lărgindu-mi interesele în numeroase direcţii.

Am început din anii de şcoală să pictez, să scriu poezie şi să mă înclin spre artă, ca ulterior, în anii de liceu, la Colegiul Naţional „Gh. Lazăr” din Bucureşti, să încep o călătorie în lumea teatrului şi a limbii chineze. Am ales medicina pentru a-mi satisface nevoia crudă de ordine, de structură şi sens în căutarea omului ca mecanism, iar în anii de facultate am descoperit omul ca fiinţă socială.

Am întreprins activităţi didactice voluntare pentru colegii mei, observând că cel mai potrivit status creator pentru mine este cel de a crea contexte. Am creat contextul unor proiecte umaniste, culturale, artistice, dar şi ştiinţifice. Am adus tinerii medicinişti mai aproape unii de alţii, iar în acest proces, mânat de un spirit cu valenţe reformatoare mi-am început activitatea de reprezentare în rândul tinerilor din domeniul medical.

Am fost pe rând Ofiţer de relaţii publice pentru studenţii medicinişti din toată ţara, Purtător de cuvânt al Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România şi Preşedinte al Societăţii Multidisciplinare a Medicilor Rezidenţi. În prezent, din perspectiva reprezentării, ocup poziţia de Consilier la Cabinetul Preşedintelui Colegiului Medicilor din Bucureşti, ocupându-mă de relaţia medicilor rezidenţi cu structurile Colegiului Medicilor.

Setea de cunoaştere m-a îndreptat către Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, unde am descoperit cele mai frumoase unelte de lucru pentru a înţelege fiinţa umană. Am parcurs jumătate din această facultate, dezinteresat de dobândirea vreunui titlu, ci doar ghidat de întrebări şi curiozitate. Din aceleaşi considerente, mi-am început studiile doctorale în Istoria Medicinei la UMF „Carol Davila”, cu o teză ce tratează istoria şi evoluţia psihiatriei judiciare în spaţiul românesc.

Aşadar, am luat umanismul în integritatea sa şi l-am „aruncat” în actuala ştiinţă rigidă a medicinei, realizând proiecte educaţionale împreună cu Universitatea din Bucureşti, Alianţa CIVIS, Universitatea Naţională de Arte Teatrale şi Cinematografice „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

Am pornit de la un motto constant şi invariabil – „Medicina nu e suficientă” – ambiţia mea pare multora ca fiind copilărească, impractică sau imposibilă, căci idealul meu, acela de om complet, de polimat, de individ care înţelege şi simte omul holistic, pare un vis pierdut al societăţii contemporane. Dacă este sau nu un travaliu fără finalitate contează mai puţin, căci în acest drum, aleg să mă joc de dragul jocului.

 

 


Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informaţii despre cele mai noi ateliere şi evenimente!