O plimbare în zona parcurilor Ioanid şi Icoanei este ca o întoarcere în perioada Belle Epoque din Bucureşti. Conform legislaţiei monumentelor de arhitectură nu numai o casă este considerată monument, ci întreaga zonă este considerată ţesut rezidenţial tradiţional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturală ridicată.

Librarul şi editorul George Ioanid a cumpărat terenul în 1856 de la marele aga Pana Babeanul pentru 2100 de galbeni. Înainte zona fusese una din multele “grădini” din Bucureşti, cunoscută sub numele de Grădina Breslea (1830-1869), menţionată ca atare şi în “Ciocoii vechi şi noi” unde este scris că locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinile Breslea, Cişmigiu … Acolo fiecare … cap de familie îşi întindea masa şi împreună cu casnicii şi amicii, beau şi mâncau; apoi începeau a învârti hora strămoşească şi danţurile cele vesele…». Constantin Bacalbaşa scria despre această grădină în “Bucurescii de altădată”: “O grădină de margine de oraş unde se făceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască, unde se întâlneau amorezaţii şi unde cântau printre tufişuri lăutarii”.

După ce Ioanid devine proprietarul grădinii şi o transformă, un jurnalist francez descria zona în „Journal de Bucarest” astfel: „Nu departe de Palatul Regal, la doi paşi de străzile cele mai frecventate din Bucureşti se întinde un vast domeniu care într-o altă ţară ar valora milioane şi care chiar aici are o mare valoare. Pe el se află o locuinţă încântătoare, într-un stil original, în genul celui elveţian, apoi o imensă grădină sau mai de grabă un parc plin de pomi exotici şi indigeni, o viţă de vie magnifică, un parter ce conţine florile cele mai rare şi mai frumoase, o grădină plină de legume bine cultivată. Toate apartin dlui G. Ioanid, un simplu librar, ce a dobândit toată această proprietate cu preţul muncii sale.”

Până în 1910, în zona fostei livezi Ioanid, care se afla între străzile Polonă, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidenţial, format din 25 de locuinţe luxoase.  Cei interesaţi să cumpere în această zonă erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti româneşti. Apar nume ca: Adina Costinescu, soţia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olănescu, Matei Balş şi Zoe Manu, Vintilă Brătianu.

Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite în această zonă în a doua parte a sec XIX şi prima jumătate a secolului XX sunt ori în stilul naţional românesc, ori în stilul eclectic, la modă în Europa în acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantică, în maniera grădinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piaţete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu etc.

Ce vom vedea în această expediţie culturală:

Parcul Ioanid, Bulevardul Dacia (zona ambasadelor şi vilelor somptuoase), Şcoala Centrală de Fete, Biserica Icoanei, Biserica Anglicană, Piaţa Gogu Constantin Cantacuzino, Vila Elena George Cantacuzino, O casa boierească – Casa Elisabetei Moscu, Vila Constantin R. Geblescu, Vila Elena – Sturdza Scheianu, Vila Brătianu, Str. Dumbrava Roşie, Parcul Icoanei.

Informaţiile de mai sus sunt preluate din cartea Lotizarea şi Parcul Ioanid.