Arhitectura brâncovenească: Mistere şi tradiţii
 

Cursul are loc online.

Vă invităm la un nou curs susţinut de arh. Augustin Ioan, doctor în arhitectură, profesor universitar la UAUIM Bucureşti, Doctor al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi licenţiat în teologie ortodoxă Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA.

Vă propunem o incursiune plină de revelaţii în lumea arhitecturii specifice ţării noastre, mai exact a zonei cunoscute în istorie ca Ţara Românească, pentru a identifica sursele de inspiraţie, elementele specifice şi modul în care s-a creat o sinteză locala a ceea numim azi STILUL BRÂNCOVENESC, şi care stă la baza arhitecturii neo-româneşti apărute la final de sec XIX.

Tradiţia basarabă şi cea cantacuzină din arhitectura Valahiei şi-au găsit formula de îngemănare în vremea lui Brâncoveanu Constantin, boier vechi şi domn creştin, cum îl pomeneau cei de după el.

Mort martiric dimpreună cu fiii şi ginerele său, Brâncoveanu a marcat un proces de augmentare a clădirilor religioase şi a palatelor locale, toate având şi funcţie defensivă, dar şi o nouă logică simbolică.

Modul de organizare a spaţiilor interioare, scara amplificată a edificiilor şi reprezentările picturale proprii Şcolii de la Hurezi şi îndeosebi lui Pârvu Mutu, toate acestea ne mai vorbesc şi astăzi despre o tradiţie locală reinvestită cu grandoare bizantină şi scenarii simbolice sofisticate.

Tradiţia brâncovenească a fost repusă în operă în perioada regalităţii de către regi care îl menţionează explicit pe voievod ca întemeietor şi ctitor, de la neoromânesc la stilul Carol al II-lea. De asemenea, există referinţe, chiar dacă ocultate sub sintagma specificului naţional din anii comunismului, şi în arhitectura religioasă de după 1990.

Cumpără »

Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informaţii despre cele mai noi ateliere şi evenimente!