Vă invităm miercuri, 15 iulie, de la ora 19:00, la un nou eveniment cu  Augustin Ioan, doctor în arhitectură, profesor universitar la UAUIM Bucureşti, Doctor al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi licenţiat în teologie ortodoxă Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA – pentru a descoperi împreună arhitectura din alte perspective decât cele pe care le cunoaştem în general  inovativă, dar şi ecologică. 

Este o arhitectură care provoacă la discuţii despre relaţia omului cu natura, relaţia construcţiei cu mediul înconjurător natural şi a comunităţilor locale sau cum o clădire poate arăta pe cât se poate de contemporan, dar şi, totodată, tradiţional. Întoarcerea de după modernism la materialele naturale/la îndemână (ca atare sau augmentate prin diverse procedee) ne obligă să ne întrebăm ce mai înseamnă natural astăzi şi ce putem face pentru a da şi un unghi ecologic acestei întoarceri la Gaia (planeta-mamă), precum şi la bazele arhitecturii.

Vom discuta despre piatră utilizată în arhaicul sistem trilitic, despre lemn şi despre o formă de infra-lemn: hârtia şi cartonul ca materiale de construcţie, fiecare material ilustrat de arhitectul său preferat.  Vom face cunoştinţă cu câţiva dintre cei mai vizibili promotori ai tradiţiei şi cu clădirile lor uimitoare precum Gilles Perraudin, Kengo Kuma sau Shigeru Ban. Vom pomeni, la acest capitol, lucrările Fundaţiei Habitat şi Artă în România, unde am lucrat, în stuf, lemn şi piatră alături de vrednicul de pomenire sculptor Alexandru Nancu, preşedintele fundaţiei.

Dacă starchitects din prima noastră întâlnire reprezintă avangarda materialelor, tehnologiilor şi, mai ales, a metodelor contemporane de proiectare, există mulţi alţii care, fără a fi neapărat vedete, continuă să folosească materiale naturale in ipostaze contemporane, de la hârtie, carton, pământ bătut la lemn lamelar şi piatră tăiată cu laser din cariere străvechi. Arhitectură lor este nouă şi veche deodată, tradiţională şi avangardistă in acelaşi timp. 

Sursă foto: wikipedia