Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de joi, în intervalul 19:00-21:00, atât fizic, cât şi online. Cei care aleg să participe online vor primi cu o zi înainte de data începerii un link cu ajutorul căruia vor accesa cursul pe Zoom.us. Vă rugăm să ţineţi cont de data şi ora la care au loc întâlnirile, cursurile nu se înregistrează.

Date desfăşurare curs: 26 martie şi 2 aprilie.

***Vă rugăm să menţionaţi la înscriere dacă doriţi să participaţi fizic sau online.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Cu rădăcini în tradiţiile iudaice şi greco-romane ale Antichităţii, arhitectura creştină s-a dezvoltat continuu de-a lungul secolelor, modelând spaţiul de cult în funcţie de evoluţii teologice, rituale şi comunitare. De la case adaptate pentru adunări liturgice (domus ecclesiae) şi martyria, până la basilicile monumentale ale Imperiului Roman şi ale Bizanţului, edificiul de cult creştin reflectă secole întregi de artă, gândire rituală şi expresie simbolică.

Scopul acestui curs organizat în două şedinţe este de a prezenta evoluţia arhitecturii bisericii creştine din perspectiva istoriei religiilor, de la originile antice până la dezvoltările medievale târzii şi primele influenţe baroce. Vom explora modul în care elemente precum planul, cupola, turla şi orientarea liturgică au fost adaptate în funcţie de tradiţiile locale şi de evoluţii teologice, oferind căi de interpretare şi vizualizare a bogatelor spaţii bisericeşti din trecut şi de azi.

Cursul va fi susţinut prin prezentări vizuale, pe baza cărora vom discuta:

Şedinţa 1:

• Primele spaţii de cult creştin (sec. I–III): influenţa sinagogii iudaice; adaptarea caselor pentru adunări liturgice; martyria şi camerele funerare; simbolismul spaţiului premonumental.
• Basilicile timpurii (sec. IV–V): plan longitudinal şi navă centrală; relaţia dintre formă şi organizarea liturghiei; monumentalizarea spaţiului liturgic în Imperiul Roman creştin.
• Modele bizantine timpurii (sec. V–VII): cupolele, axul vertical şi simbolismul cosmic; structura spaţiului liturgic în raport cu cultul şi iconografia timpurie.
• Diferenţe regionale şi orientări liturgice (sec. VIII–X): contraste între stiluri occidentale şi bizantine; impactul tradiţiilor locale şi al dezvoltărilor teologice asupra planurilor şi volumetriei.

Şedinţa 2:

• Planurile cruciforme şi turlele multiple (sec. XI–XIV): evoluţia verticalităţii în spaţiul bizantin extins; răspândirea turlelor ca element funcţional şi liturgic.
• Efectele Reformei (sec. XVI): aniconism şi reconfigurarea spaţiului liturgic; critica imaginilor şi a materialităţii cultului; simplificări arhitecturale
  
• Contrareforma şi Barocul (sfârşitul sec. XV-XVII): adaptări decorative şi volumetrice care încep să influenţeze estetic spaţiul liturgic, păstrând însă structura simbolică şi funcţională a bisericii.
• Arhitectură liturgică în spaţiul românesc şi balcanic (sec. XIV–XV): sinteze locale între tradiţia bizantină şi influenţele occidentale; rolul frescelor şi al iconografiei în organizarea spaţiului.

Cursul va fi în format hibrid, fiind însoţit în mod interactiv de imagini, scheme şi planuri, pentru a înţelege nu doar forma arhitecturală, ci şi funcţiile liturgice şi structurile simbolice ale edificiilor creştine de-a lungul secolelor.

Sursă foto: pexels