Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de vineri, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 21, 28 noiembrie (fizic) şi 5 decembrie (online).

!!! Primele două şedinţe se vor desfăşura FIZIC, iar ultima şedinţă va avea loc ONLINE.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

În acest nou curs, susţinut de Bogdan Bucur, lector universitar specializat pe istoria sociologiei româneşti, vom călători în Valahia Orientală, ne vom „plimba” pe străzile Bucureştiul fanariot, un oraş care stă sub semnul contrastelor, al unor personalităţi fascinante şi a unor frământări ce aveau să preceadă lumea modernă de azi.

Vom descoperi care era statutul juridic al Ţărilor Române în cadrul Imperiului Otoman şi vom compara Principatele Dunărene cu alte ţări şi teritorii creştine aflate în dependenţă politică faţă de Înalta Poartă. Vom observa că ţări şi teritorii creştine având aceeaşi formă de subordonare sau integrare politică în cadrul Imperiului Otoman s-au dezvoltat structural diferit (sub toate aspectele importante: arhitectural, economic, civilizaţional, educaţional, cultural). Vom compara, de pildă, Principatul Ragusei (Dubrovnik) cu Principatul Valahiei (Ţara Românească). Ambele ţări au avut acelaşi statut juridic şi acelaşi număr aproximativ de ani de dependenţă politică faţă de Imperiul Otoman. Ideea de bază este că atribuim adesea responsabilităţi exagerate imperiilor sub a căror dominaţie ne-am aflat, în condiţiile în care o parte esenţială din rămânerile noastre în urmă, care s-au acumulat de-a lungul timpului, ni le-am produs singuri, prin proastă guvernare.

Mai apoi, vom discuta despre percepţia avută despre Valahia, în preajma anilor 1800, de călătorii străini (europeni) care tranzitau Ţara Românească în drum spre Constantinopol. Îi vom însoţi pe călătorii străini în periculoasele şi inconfortabilele trăsuri valahe de poştă (care aveau un balot de paie în loc de banchetă), traversând drumuri desfundate şi poduri de lemn peste râuri care stăteau să se prăbuşească în orice moment. Vom vizita spaţiile publice de cazare (hanurile insalubre şi staţiile de poşte pline de purici). Vom afla că viaţa oamenilor atârna de un fir de aţă în orice moment (din cauza războaielor neîntrerupte purtate pe teritoriul Ţării Româneşti, incendiilor, invaziilor militare, operaţiunilor de jaf şi pradă).

Vom discuta despre ierarhia socială şi politică a abuzului instituţionalizat ca formă de guvernare şi exploatare economică şi politică a populaţiei şi teritoriului. Înalta Poartă (sultanul, vizirul şi paşalele otomane) jecmănea, sub diferite pretexte, domnia fanariotă a Ţării Româneşti, care la rândul ei – alături de boierii ţării (care ocupau diverse trepte de autoritate la nivel central şi local) – exploata la sânge amărâtul norod locuitor al bietelor sate valahe.

Vom vizita împreună bordeiele sărăcăcioase ale ţărănimii valahe şi universul rural marcat de mizerie extremă.

În sfârşit, vom poposi în capitala Ţării Româneşti. Vom intra în audienţă la palatul domnesc, vom admira decoraţiunile interioare şi podoabele domneşti. Vom trece pragul caselor boiereşti şi vom accepta invitaţia marilor boieri de a mânca împreună. Vom admira interioarele orientale, strălucirea fanariotă şi luxul afişat în mod ostentativ. Vom călători prin Bucureştiul oriental cu trăsurile boiereşti poleite cu aur. Sub candelabre grele, precum un soare de cristal, boierii din vechea Valahie sorbeau o cafea cu miros de mirodenii (aduse de la capătul lumii) şi ascultau poveşti murmurate în graiuri amestecate, în timp ce mătăsuri, perle şi parfumuri rare îmbrăcau o lume în care fastul şi trufia se topeau într-o dulce rătăcire orientală. Vom participa la balurile protipendadei bucureştene şi vom admira veşmintele boiereşti la sfârşit de epocă fanariotă (după moda orientală în cazul bărbaţilor – căci haina era încă indicator politic de status în Orient – şi după moda occidentală în cazul femeilor).

Vom traversa Podul Mogoşoaiei, vom intra în cafenelele fanariote, vom merge la balurile mascate ale protipendadei şi la câteva reprezentaţii teatrale. Vom juca cărţi în băile turceşti şi ne vom desfăta trupurile cu deliciuri şi decadenţă fanariotă.

Vom traversa uliţele întortocheate şi prost pavate cu bârne mucegăite de lemn şi vom ajunge la periferiile capitalei valahe, unde vom intra prin coşmeliile şi cocioabele orăşenilor, mici şi sărăcăcioase, din lemn sau paiantă.

Foto: Odaliscă (1870) de Pierre-Auguste Renoir, expusă la Galeria Naţională de Artă din Washington (SUA).