Chiar dacă uneori simţim că suntem deconectaţi sau singuri, adevărul este că, în inconştientul nostru, în ţesătura subtilă a sufletului nostru, aceste daruri există. Ele fac parte din noi, din identitatea noastră profundă. Atunci când alegem să ne reamintim de strămoşi, când ne conectăm cu ei în inimă, cu respect şi recunoştinţă pentru tot ceea ce au trăit – cu bune şi cu rele – deschidem o poartă către această putere ancestrală. Dacă ne dăm voie să ne plecăm sufletul în faţa poveştilor lor, să le cerem ajutorul şi îndrumarea, vom descoperi cu uimire că nu suntem lipsiţi de putere, ci dimpotrivă: suntem deja purtătorii acesteia.

Îţi propun chiar acum un exerciţiu:

Găseşte un loc liniştit. Aşază-te pe un scaun, închide ochii, respiră uşor de câteva ori… Întoarce-ţi toată atenţia către corpul tău şi dă-ţi voie să te relaxezi.

Aminteşte-ţi de toţi ai tăi, părinţii, bunicii, străbunicii, toţi strămoşii ştiuţi şi neştiuţi de ţine. Mintea ta poate că nu îi cunoaşte pe toţi, dar sufletul tău îi ştie.

Stai puţin privindu-i cu ochii minţii, în imaginaţie… Apoi întinde mâinile în faţă, cu palmele în sus – poţi vizualiza asta sau o poţi face şi fizic.

Rosteşte simplu (este important să te auzi): „Vă rog” şi aşteaptă aşa cu palmele deschise să primeşti ceea ce ei îţi dăruiesc. Ai răbdare, aşteaptă să îţi primeşti darurile de putere pe care strămoşii le au pentru ţine. Apoi spune: „Mulţumesc!” Şi adu încet, cu recunoştinţă şi respect, palmele pe inimă şi lasă să se aşeze în tine ceea ce este al tău.

Apoi, încet, respiră de câteva ori conştient. În timpul tău, în ritmul tău, întoarce-te aici şi acum, în acest loc, în această cameră, ştiind că toată puterea ta interioară, toate darurile şi resursele tale sunt în tine şi le poţi accesa oricând ai nevoie de ele.

Darurile noastre străvechi

Puterea de a iubi, puterea de a crea, puterea de a ne ridica din încercări, puterea de a conduce, puterea de a vindeca – toate acestea curg prin noi pentru că au curs prin strămoşii noştri. Noi suntem rodul şi continuarea lor. Ei ne-au dat viaţă, iar odată cu viaţa, ne-au transmis zestrea lor invizibilă de resurse interioare.

Când ne reaşezăm în sufletul nostru, în locul nostru de adevăr şi ne recunoaştem locul în şirul neamului, ceva se schimbă. Nu mai suntem rupţi de rădăcini, nu mai trăim doar din forţele proprii, ci ne alimentăm dintr-o sursă uriaşă de viaţă şi putere. Strămoşii nu sunt doar o amintire, ci o prezenţă vie în câmpul nostru interior. Ei ne pot fi sprijin, ghidare, inspiraţie.

Cheia este să-i onorăm, să recunoaştem tot ce a fost, fără a judeca. Să le mulţumim pentru viaţă, să privim cu respect atât la durerile lor, cât şi la darurile lor. Şi atunci, cu această reconectare, vom descoperi că puterea pe care o căutăm în afara noastră este deja înăuntru. Este puterea neamului, puterea iubirii care curge prin generaţii, puterea vieţii care nu se opreşte niciodată.

A te conecta cu strămoşii tăi nu este un exerciţiu de nostalgie, ci un act profund de vindecare şi reîntregire. Este felul în care îţi poţi revendica puterea autentică. În momentul în care te reaşezi în această linie a vieţii, sprijinul lor devine sprijinul tău, resursele lor devin resursele tale. Şi atunci, din această putere a strămoşilor tăi, poţi crea o viaţă mai plină, mai conştientă şi mai autentică.

Laura Gîdea Ghiţă, Psihoterapeut şi Formator Constelaţii Sistemice Familiale este lector la Fundaţia Calea Victoriei unde va susţine Constelaţii Familiale: activarea darurilor şi resurselor strămoşeşti, pe 2 septembrie.