Orchestra Matias – Interviu cu Doiniţa Mihai, coordonator Asociaţia Matias
 

Carla Schoppel: Cum a pornit Orchestra Matias şi care erau nevoile educaţionale ale copiilor la acea vreme?

Doiniţa Mihai: Asociaţia Matias s-a înfiinţat la iniţiativa Bisericii Creştine Baptiste Maranata din Jilava, care a pus la dispoziţie un spaţiu în care să se desfăşoare activităţi educaţionale pentru copiii din comunitate. Astfel că, în anul 2010, se înfiinţează o grădiniţă sociala şi un program de after school. Ideea Orchestrei Matias a început mai târziu, în septembrie 2014: Abby Mihai, fiica celor doi responsabili ai Asociaţiei Matias (Nelu şi Doiniţa Mihai) a început cursurile la Colegiul Naţional de Arte Dinu Lipatti din Bucureşti, la secţia de muzică, specializarea vioară. Alţi copii din Jilava, cu care ea cânta în corul bisericii baptiste Maranata din Jilava şi cu care a fost colegă de grădiniţă la Asociaţia Matias, şi-au dorit să cânte şi ei la instrumente când exersa ea la vioară.
Din dorinţa de a nu rupe legătura creată cu copiii în jurul bisericii şi al grădiniţei, familia lui Abby a cumpărat patru mandoline cu care să se exerseze într-un mediu informal. Treptat, activitatea de acompaniament muzical la mandolină s-a transformat în activitate de club pentru copii, cu întâlniri săptămânale. Pe măsură ce grupul s-a mărit şi a mai primit instrumente noi (chitară, vioară ), repetiţiile s-au intensificat. Activitatea de club s-a concretizat şi formal, prin înfiinţarea unei orchestre. Astfel, pe 16 octombrie 2014, 8 copii din Jilava au început să cânte la mandolină şi la chitară în cadrul unei activităţi extraşcolare muzicale. Pe 30 aprilie 2015, celor 8 s-au alăturat alţi 8 la vioară şi au început să cânte primele piese ca orchestră.  Dacă iniţial primii paşi ai Orchestrei Matias s-au dorit ca o formă de petrecere a timpului liber pentru copiii din Jilava, cu vârstă între 6-14 ani, copiii au fost cei care au acordat orelor de muzică o perspectivă de performanţă şi atenţie sporită instrumentelor muzicale.

Carla Schoppel: Care este componenţa orchestrei în prezent şi cum se îmbină atât de armonios modurile de învăţare şi interpretare diferite ale copiilor, având în vedere că aceştia au vârste diferite?

Doiniţa Mihai: În momentul de faţă avem înscrişi în mica noastră şcoală de muzică 18 copii, iar în orchestră cântă 9 copii. Fiecare copil are ore individuale de instrument, apoi are ore de repetiţii cu întreaga orchestră. Munca de la Centru şi studiul personal de acasa este „cheia succesului”. În spatele unei piese sunt multe ore de repetiţii, muncă individuală şi studiu personal. Ceea ce este foarte interesant este faptul că aceşti copii s-au înscris la cursurile de muzică din propria iniţiativă, pentru că au vrut să facă parte din activităţile noastre. Spre deosebire de o şcoală de muzică, în care părintele alege să îşi ducă copilul la şcoala de muzică, la noi sistemul este inversat: copilul alege să îşi aducă părintele să îşi dea acordul pentru lecţii de muzică, iar cei mai mici aleg să intre în competiţie cu cei mai mari, astfel că în orchestra noastră avem copii de clasa a treia care cânta „cot la cot” cu copiii de clasa a şasea.

Carla Schoppel: Repertoriul orchestrei traversează muzica clasică internaţională, romanes, dar şi colinde şi alte genuri muzicale. În ce fel participă aceste cunoştinţe la înţelegerea dialogului intercultural prin muzică?

Doiniţa Mihai: În ceea ce priveşte dialogul intercultural, situaţia este un pic complicată de persoana sau grupul cu care se intră în acest dialog. Spre exemplu, au fost interlocutori care au răspuns foarte bine, s-au arătat interesaţi, au vrut să cunoască mai multe, iar alţii nu, bineînţeles: stilul de muzică a făcut diferenţa. Colindele şi costumul popular românesc ne-au apropiat întotdeauna de oameni şi grupuri în general, însă nu s-a întâmplat la fel cu muzica romanes şi costumul tradiţional al acestui stil de muzică. Deschidere am primit doar de la anumite categorii de grupuri/oameni, în special cele de profil. Însă nu ne dăm bătuţi, mentalitatea şi percepţia negativă a oamenilor despre o anumită etnie/grup de oameni trebuie schimbată şi nu generalizată. Astfel, prin intermediul muzicii sprijinim două lucruri: în primul rând, copiii au nevoie de motivaţie şi creşterea stimei de sine, iar interlocutorii au nevoie de cunoaştere şi schimbarea percepţiei. Pentru noi, muzica este armonia acestor două lucruri.

Carla Schoppel: Cine sunt oamenii din spatele reuşitelor orchestrei? Cum reuşiţi să susţineţi participarea constantă a copiilor la concerte şi concursuri?

Doiniţa Mihai: Cei care susţin activitatea, nu doar a Orchestrei, ci şi a întregii Asociaţii, sunt Nelu şi eu, Doiniţa Mihai. Noi suntem cei care depun eforturi pentru a susţine financiar profesorii de specialitate pentru orchestră, educatorii şi învăţătorii, totul pentru activitatea educaţională a preşcolarilor şi a programelor de after school, întreţinerea şi administrarea celor două centre, din Jilava şi Sinteşti, pe care le avem în grijă. Susţinerea acestor copii nu este uşoară, însă din fericire, întotdeauna s-au găsit persoane sau companii care să pună umarul în această activitate. Spre exemplu, prietenii noştri de la Albalact, care i-au sprijinit pe copii cu burse, tabară şi nu numai, compania PPT, care s-a ocupat în trecut de rechizite, susţinere la concursuri sau concerte, şi altele.

Carla Schoppel: Care a fost feedbackul copiilor după experienţa de a cânta în faţa unui public atât de divers din punct de vedere cultural? Cum se raportează faţă de diversitatea culturală şi comunicare interculturală prin muzică?

Doiniţa Mihai: Copiii au fost foarte încântaţi, şi oricând le-ar plăcea să repete această experienţă. Au fost emoţii multe, dar plăcute, iar în minte le-au rămas amintiri frumoase, momente care i-au motivat să devină mai buni, să îşi dorească mai mult de la activitatea lor educaţională. Bineînţeles, astfel de momente aduc o creştere a stimei de sine, care este foarte binevenită în rândul copiilor, mai ales în viaţa celor care trăiesc în comunităţi care întâmpină multe probleme sociale şi educaţionale.

Un interviu de Carla-Francesca Schoppel

Proiectul Laboratorul schimbării este un proiect cultural co-finanţat de  Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

 


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!