Anamaria Iuga, etnolog,cercetător la Muzeul Ţăranului şi lector la Fundaţia Calea Victoriei va susţine evenimentul Poveşti spuse de obiecte. Camera îmbrăcată ţărăneşte din Maramureş, pe 16 decembrie. Până atunci, te invităm să citeşti articolul scris pentru Make Life Magic de la Magic FM.

În gesturile din satele de odinioară trăieşte, încă, firea noastră naturală: calmă, aşezată, cu rost.

Atunci când vin colindătorii, îi primim în casa curată şi îngrijită. Îi invităm, ca pe orice oaspete, în sufragerie, încăperea cea mai mare şi mai primitoare din casă. La fel se întâmplă şi în satele din Maramureş: atunci când vin colindătorii, după ce cântă o colindă la fereastră, intră în casă şi sunt primiţi, de regulă, în „casa mare”, „camera bună”, „odaia de parade”, ori „camera dinainte”, cum este denumit spaţiul festiv ţărănesc. Tot o sufragerie, dar în termeni ţărăneşti, cum îmi spunea Ileana din Săliştea de Sus (pe Valea Izei, Maramureş). Acolo este etalată şi zestrea fetelor, cel puţin partea compusă din textile: covoare, cergi, ştergare, cuverturi şi feţe de perne decorate, toate făcute de mâna iscusită a femeilor.

Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, toate aceste obiecte sunt curăţate şi aranjate înapoi în încăperea pregătită pentru a primi oaspeţi. Dacă e zăpadă, covoarele şi cergile se „spală” în zăpadă. Dacă nu, sunt scuturate bine de praf, pentru a fi, mai apoi, aranjate la locul lor: pe perete, pe paturi, ori pe „rudă” (un vechi element de decor, “culmea”, cum i se spune în alte regiuni, adică o bârnă de lemn agăţată de tavan în capete, amplasată deasupra paturilor; peste această bârnă se pun, într-o ordine anume, ţesături). Mai apoi sunt spălate feţele de masă, ştergarele şi feţele de pernă, cusute cu măiestrie.

După ce casa e curată şi aranjată, e timp de făcut şi mâncare bună: sarmale, cozonaci, prăjituri şi multe altele. Dar nu despre mâncare vreau să vă spun în rândurile ce urmează, ci despre „stolnic”, un colac frumos împodobit cu ornamente făcute din aluat şi aşezat pe masă, în camera bună, în ajunul sărbătorii. Stolnicul trona pe masă de la Crăciun până de Bobotează, când se încheiau sărbătorile de iarnă. Nu trebuia mişcat din loc. Aşa era mai demult, astăzi probabil că în puţine case se mai pune un colac pe masa din camera bună. El avea rolul de a asigura belşug şi pace familiei.