Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de luni, în intervalul 19:00-21:00.

Bine aţi venit la porţile artei moderne! Dar apropo, cum începe modernismul? Cine e primul pictor modern? Sau primul curent considerat modern? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi.

Despărţirile de trecutul răsuflat nu se petrec brusc ci prin infiltraţii lente. Atunci de ce fiecare curent al artei moderne are forţa unui uragan, un aer insolent revoluţionar şi vine cu scandaluri pe măsură? Etern carismatica noastră Arina Gheorghiţă vă va lămuri pe parcursul a 3 şedinţe cum a început tărăboiul avangardei.

Prima dată facem mişto de ACADEMISM această mare şi penibilă telenovelă pictată pe care arta modernă vrea s-o combată. Începem domol cu IMPRESIONISMUL, curentul cel mai blând al artei moderne care azi întruneşte extazul unanim al planetei dar care la apariţia sa a făcut să cadă tencuiala în templul academiştilor pe care băieţii ăştia care azi ni se par nişte puiuţi l-au zgâlţâit din temelii.

Azi când ne cumpărăm o umbrelă cu ”Dejunul pe iarbă” a lui Manet din shopul de la muzeul Orsay (gândindu-ne că e încântătoare) ne e greu să credem că lucrarea a fost bătută la propriu cu cravaşa. După cum ne e greu să credem că Degas, Pisarro sau Sisley ar fi putut să nu placă cuiva. Ca să nu mai vorbim de cel mai batjocorit pictor al tuturor timpurilor, Cézanne (care, atenţie! NU e impresionist, dar căreia îi pupă ghiulul toată avangarda) a fost cel mai răstignit pictor din lume. Ne ocupăm separat de acest geniu singular care merită veneraţia noastră.

Ajungem la următorii băieţi răi care au fost FOVISTII, astăzi ni se par dulci şi veseli, dar contemporanii lor erau de altă părere. Matisse, Derain, van Dongen sau Rouault, au săvârşit revoluţia culorii scoţând arta din stadiu de ”fotografie în sepia făcuta cu pensula” în care dospea de multă vreme.

Ne ocupăm oleacă de verigi intermediare cum ar fi SIMBOLISMUL sau Şcoala de la PONT AVEN dar fără să zăbovim mult ca să ne rămână timp pentru artileria grea, adică CUBISMUL, care e echivalentul în istoria artei a bombei de la Hiroshima, însă fără nici o victimă , doar cu o planetă de beneficiari. Turbaţii care au generat cubismul, Juan Gris, Braque şi vârful de lance Picasso, au mâncat revoluţia pe pâine în aşa hal că după ei ai fi zis că nu mai era nimic de revoluţionat.

Dar uite că a rămas destul material devreme ce au intrat în scenă SUPRAREALIŞTII , experţi în scandal de calitate, marketatori şi branduitori înnăscuţi, instigatori şi fermentatori culturali fără egal. Şeful pe acest compost a fost Dali, dar vă prezentăm şi alţi prieteni de-ai lui la fel de interesanţi.

Dacă rămâne timp să dăm cu trompa în EXPRESIONISM, asta numai de cursanţi depinde. Oricine o cunoaşte pe Arina Gheorghiţă ştie deja că îşi mulează cursul după auditoriu şi vastitatea informaţiei depinde de viteza de reacţie a publicului ei sau de ”hămeseala culturală” cum îi place ei să spună. Aşadar, ne întâlnim la porţile avangardei!