Adolescenţa este etapa transformărilor intense, de trecere de la pubertate la vârsta adultă. Cea mai la îndemână modalitate prin care un adolescent se exprimă este apartenenţa la un grup, unde caută recunoaştere şi validare. Dacă privim în perspectivă istorică, omul preistoric matur avea câteva nevoi fundamentale: adăpost, hrană, reproducere şi recunoaştere în trib. În prezent, nevoile de bază sunt aceleaşi, doar că „tribul” a devenit grupul de prieteni sau anturajul. Excluderea din grup produce o durere intensă adolescentului, chiar dacă, spre deosebire de vremurile preistorice, supravieţuirea sa în prezent nu îi este ameninţată.

Rolul grupului

În interiorul grupului se conturează dinamici clare: unii membri devin lideri, iar ceilalţi se aliniază comportamental şi vizual pentru a aparţine. Grupul funcţionează ca spaţiu de validare, unde fiecare membru caută să fie văzut şi apreciat. Pe măsură ce se stabilesc ierarhii, apar competiţii pentru statut, care se exprimă adesea prin exagerări vestimentare. Cu cât un adolescent sfidează mai mult regulile impuse de adulţi, cu atât este perceput ca fiind mai interesant, mai „cool” şi mai influent în grup.

Din dorinţa de nonconformism faţă de lumea matură, tinerii devin conformişti faţă de valorile grupului şi ale liderilor lor. Contestarea reciprocă dintre generaţii naşte uneori conflicte de valori.

Din punct de vedere psihologic, această căutare a statutului se traduce uneori prin supracompensare. Unii adolescenţi se acoperă cu logo-uri de firmă, asociate în mentalul colectiv cu bogăţia şi luxul. În realitate, aceste accesorii nu sunt decât măşti, menite să ascundă o stimă de sine fragilă şi lipsa unor repere personale mai profunde. Însă exagerările nu semnalează întotdeauna o lipsă, uneori ele reprezintă exerciţii de explorare, de testare a limitelor, încercări naturale de a construi o identitate proprie.

Dacă privim istoria modei, observăm că toate marile schimbări au presupus tensiuni între tradiţie şi noutate, între generaţia tânără şi cea matură. Aproape fiecare inovaţie a fost percepută iniţial ca exagerare. Jeans-ul, părul lung sau tatuajele au fost, la început, simboluri de rebeliune, iar ulterior au devenit elemente acceptate şi banalizate. Aceasta arată că exagerările de astăzi pot deveni obiceiurile de mâine.

Exagerările, oricât de deranjante par privite din exterior, au funcţia de a semnala lumii cine este adolescentul, ce respinge şi ce aspiră să devină.

Un alt aspect important este influenţa mass-media şi a reţelelor sociale. Platformele digitale amplifică tendinţele şi creează modele de urmat. Adolescenţii sunt expuşi zilnic la imagini idealizate, la influenceri care promovează stiluri uneori ostentative. Această presiune poate alimenta competiţia pentru imagine şi poate accentua exagerările, transformând moda într-un teren de comparaţie constantă.

Există şi o latură pozitivă, pentru că moda poate fi un spaţiu de creativitate autentică. Mulţi tineri cu viziune artistică folosesc hainele ca pe o pânză pe care îşi exprimă ideile, chiar dacă rezultatul este uneori incomod pentru privitori. Această formă de expresie poate deveni, în timp, o carieră în design, artă sau comunicare vizuală.

Când e nevoie să intervenim

Se ridică însă întrebarea: unde şi când ar trebui să intervină un părinte atunci când adolescentul exagerează? Un părinte atent va şti să distingă dacă excesul vine din dorinţa de contestare a valorilor familiale sau sociale, din furie nespusă, din nevoia de validare în grup ori dintr-o manifestare artistică şi creativă. Intervenţia adulţilor nu trebuie să fie autoritară, ci mai degrabă trebuie să conţină compasiune, înţelegere şi dialog. În multe situaţii, un adolescent nu are nevoie de interdicţii, ci de un adult dispus să-l asculte şi să-i recunoască nevoile.