Bucureştiul – precum toate aşezările lumii cunoscute  – are un trecut construit pe două tipuri diferite de cartografieri istorice. Pe de o parte avem o hartă a spaţiului, orizontală, cronologică, înregistrată de istoria clasică prin documentul scris.  Pe de altă parte există o hartă umană, verticală, care intersectează cronologia şi timpul în sensuri variate. Este cea mai grea perspectivă de abordat, definit şi comentat, deoarece ea se referă la moduri de viaţă, comportamente, gesturi, preocupări, atitudini, traume colective,  care la rândul lor au schimbat spectaculos viaţa oamenilor.

Aceasta prezentare doreşte să restituie un Bucureşti bidimensional, prin suprapunerea hărţilor amintite, astfel încât, să poată exista o privire de ansamblu asupra vieţii noastre cotidiene.

Este vorba de o hartă  a începuturilor. Nu puţine sunt opiniile divergente privind aparitia acestui oraş, dar foarte reduse sunt şi preocupările despre hărţile umane, aflate în continuă mişcare, schimbare, devenire.

Bucureştiul a plecat de la un grup de sate de câmpie, bine circumscrise geografic de culoarul sinuos şi băltit al Dâmboviţei de odinioară şi afluenţii săi dispăruţi. Prezentarea “Bucuresti – o harta a inceputurilor. De la mahalale la spatiul rezidential” doreste sa fie, dincolo de poveste, o calatorie printr-o suprapunere de harti. Vom descoperi ca ceea ce consideram a fi  indepartat pe scara cronologiei clasice se afla de fapt, teribil de aproape. Deoarece, in afara povestilor cunoscute şi acceptate oficial de specialişti a existat si o poveste a oamenilor.  Cunoaştem mahalale, care au apărut, dispărut sau fragmentat în decursul timpului, dar cunoaştem foarte puţine lucruri despre locuitorii lor.