Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de joi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 3, 10 şi 17 decembrie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Bucureştiul de acum o sută de ani adora distracţiile şi sărbătorile. În decembrie, încă de la Sfântul Nicolae, oraşul se însufleţea de zgomotul petrecerilor şi de febra pregătirilor pentru Crăciun şi revelion. Nimic nou până aici: aşa arătau şi sărbătorile Bucureştiului de dinainte de Marele Război şi, în general, toate sărbătorile, la sat şi la oraş. În interbelic, însă, viaţa Bucureştiului se schimbă într-un ritm mult mai accelerat decât înainte de război, iar aerul specific al sărbătorilor ţine şi el pasul cu această schimbare: oamenii visează mai îndrăzneţ, îşi doresc să consume, nu neapărat mai mult, dar mult mai diversificat, clivajele sociale – între sărbătorile celor bogaţi şi sărbătorile sărăcimii – sunt tot mai mult privite, nu ca un ”dat” care poate fi corectat punctual prin opere individuale de caritate, ci mai degrabă ca o problemă care impune politici sociale adecvate.  Şi nu doar aşteptările oamenilor sunt diferite, ci şi modul în care vechile obiceiuri ce definesc specificul sărbătorilor – provenite cu predilecţie din mediul rural – cunosc acum un inedit proces de ”urbanizare”.

Prin urmare, în afară de ritualul religios – mereu acelaşi în cadrul evenimentelor oficiale, dar mult mai nuanţat ca importanţă în vieţile particularilor – toate celelalte elemente care definesc sărbătorile de iarnă cunosc acum modificări. O seamă dintre aceste modificări îi fac deja pe tradiţionalişti să se simtă nostalgici după sărbătorile de altădată: cetele de colindători, se plânge un jurnalist în Universul, nu mai primesc, ca altădată, nuci şi covrigi, ci ”monede zornăitoare”; iar într-un cuplet al comicilor Stroe şi Vasilache, intitulat sugestiv ”Baladă de Crăciun”, e ironizată febra consumeristă a bucureştenilor în preajma Crăciunului, atunci când oraşul se transformă într-o uriaşă piaţă ambulantă în care se vinde orice: de la ingredientele pentru masa tradiţională a familiei, la brazi şi decoraţiuni pentru pomul de Crăciun, artificii, pocnitori, confeti, baloane, jucării, cosmetice, ciorapi de mătase, cărţi poştale şi orice altceva le-ar mai putea fi de folos celor care aleargă după cadoul ideal sau care îşi doresc să organizeze la ei acasă o petrecere memorabilă.

Şi, fiindcă Bucureştiul interbelic ţine foarte mult la aspectul lui strălucitor – pe care îl consideră o marcă a ”civilizaţiei”– municipalitatea se grăbeşte şi ea să împodobească străzile din centru cu decoraţiuni luminoase şi brazi uriaşi, băcăniile, cofetăriile şi restaurantele de lux se întrec în decorarea vitrinelor menite să le atragă clienţii, iar magazinele de haine şi de jucării îşi transformă galantarele în adevărate feerii menite să le ademenească cumpărătorii. Ziarele se umplu de reclame de sezon, dar şi de informaţii despre preţurile din piaţă, despre mersul trenurilor de sărbători, despre spectacolele speciale pregătite de teatrele de revistă sau despre proiecţiile speciale de filme oferite cu această ocazie de cinematografele bucureştene. Şi, printre toate aceste ”informaţii practice”, fiindcă de sărbători – mai ales de Crăciun – oamenii trebuie să-şi amintească să fie buni, se mai strecoară şi câte un articol despre copiii săraci ai oraşului, cei care nu-şi permit decât să privească cu jind la fabuloasele jucării din vitrine.

Dacă doriţi să refacem împreună atmosfera sărbătorilor de iarnă din Bucureştiul interbelic, prin intermediul imaginilor, mărturiilor, dar şi al unor documente sonore din epocă, vă invităm la cursul care va începe din 3 decembrie 2026, la sediul nostru.