Motto: „Autenticitate. Linişte. Minimalism. Apa Tulbure se limpezeşte prin aşteptare.”  (Filozofia Principiilor Zen aplicate în Grădină)

Dacă vrei să afli mai multe şi să înţelegi sensul ascuns şi matricea de cunoaştere din spatele Grădinii Zen, te invităm luni, 8 iunie, de la ora 19:00, la un periplu prin cultura japoneză a peisajului, pentru a decripta ideile şi tiparele ascunse în filosofie, tradiţie şi cosmologie, ca aplicaţie în forma de manifestare finală a acestei „grădini estetic-vizuale” cu rol în stimularea liniştii şi păcii interioare, a reflecţiei profunde şi a meditaţiei.

Universul de cunoaştere al Grădinii Zen este bazat pe principii estetice ce integrează respectul profund pentru Natură şi Cosmos, implementat printr-o predilecţie către reprezentări reci şi abstracte ale unei lumii utopice, derivate din filozofie şi spiritualitate, prin evoluţie şi dezvoltare în timp. De la găsirea ritualică în Natură a unui loc considerat sacru, până la implementarea prin elemente particulare a acestora lângă sau în jurul mănăstirilor, templelor şi palatelor sau minimizarea în forme din arte distincte şi mini-grădini de interior, simbolistica profundă a Grădinilor Zen implică abstractizarea într-o formă „încriptată”, ce necesită înţelegere şi decodificare.

Crearea unei Grădini Zen foloseşte coduri ascunse, bazate pe necesitatea de a realiza o ordine strictă de (re)compunere a unei scene cosmice, într-un context bazat pe mediul insular al Japoniei, cu resurse disponibile minimale de teren şi cu o cultură proprie. Prin reducerea scalei şi simbolismul abstract, creatorii de Grădini Zen, iniţial sacerdoţii şi călugării, miniaturizau scara locului şi a unei privelişti naturale considerate sacre şi „reconstituiau” peisaje cu ajutorul unor materiale şi elemente fundamentale de bază, existente în ciclul Naturii primordiale, utilizând materialitate, sunet şi lumină.

Ca să înţelegeţi cum puteţi să priviţi, să abordaţi estetic şi să puteţi descifra şi înţelege semiotica integrată conceptului, veţi învăţa cum să observaţi şi să vizualizaţi câteva reguli de eliminare a elementelor convenţionale ale unei grădini, concentrându-vă pe esenţa estetică profundă a acestora. Estetica japoneza a esenţei este legată de ritualurile care au generat forma de artă a Grădinii Zen, prin fundaţia filosofică a design-ului din arta japoneză a amenajării spaţiului exterior, în conexiune cu spaţiul intermediar şi cel interior.

De la „amintirile” celebrelor peisaje asiatice considerate sacre şi reprezentarea acestora în arta literar-poetică sau picturală, până la tratate vechi şi riguros aplicate, vom parcurge un „drum al devenirii”, care se adresa iniţial numai „creatorilor de grădini”, în special „celor care înălţau pietrele” prin arta peisajului japonez.

Veţi fi introduşi într-o lume guvernată de ordine, ritual şi simbolism filozofic, un spaţiu străbătut de o dimensiune morală pătrunsă de spiritul budist, un peisaj disciplinat şi ordonat caracteristic shintoismului ca “drum al zeilor” prin panteism şi animism, prin care veţi înţelege relaţia profundă cu elementele însufleţite sau neînsufleţite ale naturii. Evoluţia în timp a acestor principii de bază, este continuată prin taoism şi în final prin budismul zen care invocă “trăirea naturii prin unitatea ei” pentru că numai prin integrare şi contemplare, poţi cunoaşte toate tainele universului.

Veţi învăţa cum să decodificaţi anumite simboluri precise, atunci când călătoriţi şi vizitaţi sau vizualizaţi imagini cu grădini japoneze sau mici inserţii peisagistice proiectate în stil japonez, existente în parcuri sau în grădinile palatelor şi mănăstirilor. Concepute iniţial pentru a câştiga bunăvoinţa divinităţii şi ca spaţiu de reflecţie asupra Naturii, acestea au devenit loc de favorizare a contemplaţiei poetice, a artei superioare a spiritului şi instrument suport al meditaţiei.

Bazată pe o scenografie peisagistică aparent simplă, în realitate extrem de elaborată şi bazată pe principii filosofice profunde, imaginea finală a grădinilor japoneze, era necesar să evoce spiritualitate şi să transforme locul minimal, redus ca dimensiune, printr-un proces de „dilatare” spaţială şi volumetrică. Acesta se baza pe percepţia şi poziţia vizitatorului „în” şi „faţă de” grădina, folosind principii scenografice şi de psihologia spaţiului construit prin ceea ce numim în prezent grădini senzoriale, neuro-arhitectura prin peisaj şi metabolism urban, ca domenii transdisciplinare actuale. Acestea sunt instrumente actuale, care studiază impactul mediului construit asupra creierului, emoţiilor şi comportamentului uman, prin crearea de spaţii care îmbunătăţesc starea de bine, sănătatea şi funcţiile cognitive, analizând cum lumina, formele şi materialele influenţează procesele mentale.

În final vei înţelege cum Grădina Zen care este bazată pe reprezentare simbolică şi minimalistă a naturii, transformă elementele pe care le utilizează, printr-o amenajare peisagistică codificată, într-un sistem de semne filozofice şi mistice, care poate să te invite la pace interioară şi reflecţie profundă.

Sursă foto: pexels