Vă propunem să descoperim împreună istoria unor opere de artă celebre, atât de cunoscute încât au intrat în imaginarul nostru colectiv. Atunci când le zărim în reclame, albume sau reproduceri de tot felul, automat le asociem cu un artist, oraş sau curent estetic. Uneori, ignorăm contextul elaborării operei respective sau ne este dificil să o plasăm în timp şi, totuşi, fascinaţia rămâne intactă. Dar dincolo de istoria unor opere de artă, îmi doresc să ne familiarizăm şi să descifrăm împreună civilizaţia europeană, cu toată strălucirea şi umbrele sale.

Grădina desfătărilor, enigmaticul triptic pictat de Hieronymus Bosch, fascinează privitorul contemporan prin multitudinea de personaje, de animale  reale sau imaginare. Garguii catedralelor, anluminurile din diverse manuscrise şi bestiare gotice, scrierile moralizatoare, dar şi utopiile epocii, toate se regăsesc în cele trei panouri pictate de maestrul flamand, mesajul său reflectând ideile şi morala timpului (docere et delectare). Interesantă este legătura dintre artă şi literatură, Bosch frecventând mediile erudite din jurul familiei de Nassau-Breda, cei care participau activ la guvernarea Ţărilor de Jos pentru coroana spaniolă.

În primul panou, Paradisul, o grădină exotică şi neliniştitoare, unde convieţuiesc specii reale, dar şi imaginare. Răul, moartea îşi fac apariţia în detalii subtile. Întâi,  prefigurat de crearea Evei, apoi de animale şi păsări care se devorează între ele, păsările care devin negre, prăpastia care se cască sub ochii privitorului. Inorogul simblolul purităţii, dar şi imaginea lui Hristos în bestiarele medievale, convieţuieşte alături de animale venite din Orient. De unde cunoştea Bosch elefantul şi girafa? Din bestiarele medievale sau din relatările de călătorie mult mai realiste, erudite şi pline de detalii exotice? Cele mai multe opinii înclină spre relatările de călătorie ale lui lui Cyriac de Ancona, însoţite, în epocă de o serie de desene pentru a familiariza elitele intelectuale şi politice europene cu animalele exotice şi cu monumentele şi inscripţiile antice din Orient.

Epoca 1500 a fost veacul descoperirilor şi cuceririi de noi teritorii de către europeni. Orientul, văzut în Evul Mediu, ca un Paradis îndepărtat este studiat, mai târziu, graţie relatărilor de călătorie. Bosch a fost un om al timpului său. Fascinaţia pentru exotic, pentru obiecte rare produse de mâna omului sau create de natură se reflectă în scrierile şi colecţiile epocii. Arborele dragonului (dracaena draco), apare lângă Adam, simbolizând arborele vieţii, cel care aduce imortalitatea. Răşina acestuia, de culoare roşu-sângeriu, era cunoscută încă din antichitate, fiind utilizată ca substanţă tinctorială, dar şi ca medicament şi comercializată în Europa la preţuri exorbitante.

Panoul central poate fi văzut, înclină o parte dintre cercetări, ca un paradis ideal, dacă păcatul adamic nu ar fi existat, fiind ecoul utopiilor şi ideilor din epocă.

Cuplurile prinse în bule de cristal ilustrează, poate, un proverb flamand– Fericirea este precum sticla, se sparge repede. Căpşunile şi cireşele evocă şi ele plăcerile mundane şi efemere, uneori fructele par să putrezească. Multitudinea de fructe care domină panoul central evocă arborele de căpşuni sau arborele de frăguţe (arbutus unedo), în trecut tripticul fiind cunoscut şi sub acest nume. O asociere heraldică interesantă întâlnim în panoul central – ursul şi arborele de căpşuni, fapt care i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva este evocat simbolul heraldic al Madridului. Tripticul făcând astfel referire la dominaţia Habsburgilor spanioli în Ţările de Jos.

Sursă foto: wikipedia