***LA ACEST EVENIMENT NU MAI SUNT LOCURI.

Vă invităm sâmbătă, 18 octombrie, de la ora 18:00, la un eveniment nou despre istoria ceaiului şi reguli de etichetă, susţinut de Liliana Nestor, în cadrul căruia ne vom bucura de o atmosferă elegantă, discuţii interesante şi o experienţă culturală inedită.

Povestea ceaiului poate fi spusă doar la o ceaşcă de ceai. Printre toate activităţile pe care le faceţi, printre grijile şi situaţiile care vă preocupă, luaţi-vă un răgaz pentru o ceaşcă de ceai. E mai mult decât un ceai: este o clipă de linişte cu aromă, un moment petrecut fie alături de cineva drag, fie cu propriile gânduri, o amintire dragă care devine resursă de viaţă. Ceaiul este o bucurie care vă aşteaptă discret şi răbdător. Ceaiul este un pretext şi o lecţie. Ceaiul este un test şi o şansă. Ceaiul este o cale şi o stare. Cei ce dau o clipă ceaiului, îşi dau lor înşişi bucurie. Primiţi darul ceaiului! Indiferent de aroma pe care o alegeţi, indiferent de ceaşca pe care o aveţi la îndemână, fiţi curioşi ce poate aduce un ceai. Timp avem. Timp pentru fericire trebuie să ne dăm.

Ceaiul a fost de-a lungul timpului un prilej de bucurie, de opulenţă, de sănătate, de exagerare, de petrecere, de separare, de conflict etc. Ceaiul a trecut prin toate etapele şi a fost martor la istoria lumii. A călătorit prin timp alături de regi şi împăraţi, domniţe şi prinţese, preoţi şi călugări etc. Ceaiul a aşezat la masă gânduri de pace şi arme, conducători şi supuşi, mănuşi din dantelă şi ceasuri de aur. În Belle Époque, ritualul ceaiului era unul din cele mai aşteptate momente ale zilei. Îmbrăcate în rochii elegante şi ţinând în mână ceşti fine, doamnele discutau despre modă, artă, noutăţi şi evenimente spumoase. Cultul ceaiului din acea perioadă a dat naştere unei tradiţii şi a creat un univers nou, cu saloane decorate elegant, cu prăjituri şi tartine fine, cu servicii de porţelan nobil, tacâmuri preţioase, cu perle şi maniere rafinate.

Ceaiul este una din cele mai populare băuturi la nivel internaţional. India este naţiunea cu cel mai mare consum de ceai în total, deşi consumul pe cap de locuitor este unul modest de 750g. Cel mai mare consum de ceai per capita îl are Turcia: 3,2 kg/an, iar cei mai mari producători de ceai sunt India şi Sri Lanka.

Primul ceai a fost consumat la începutul perioadei paleolitice, cu aproximativ cinci sute de mii de ani în urmă. Dovezile arheologice din acea perioadă indică faptul că frunzele de Camelia sinesis au fost cufundate în apă fiartă de către Homo erectus în zona geografică a Chinei de azi. De-a lungul timpului apar diferite menţiuni despre ceai. Este cert că până în secolul al patrulea ceaiul făcea deja parte din viaţa cotidiană a chinezilor. Dar oamenii nu-l beau cu plăcere şi continuau să îl folosească pentru valoarea lui ca medicament. Ceaiul, ca băutură amară, era folosit pentru vindecarea multor afecţiuni, precum vederea slabă, oboseala, durerile reumatice, afecţiunile dermatologice, problemele de rinichi şi de plămâni. De asemenea, era considerat util când voiai să îţi păstrezi atenţia vie şi să îţi îmbunătăţeşti digestia. Chinezii din acea perioadă erau convinşi că băutul ceaiului putea să prevină bolile, dar şi conflictele.

În secolul al nouălea, ceaiul ajunge în Japonia. Japonezii formează, în secolul al paisprezecelea, un set de reguli de pregătire, servire şi consum a ceaiului, pentru ca apoi să fie descris cadrul (camera) pentru ceai. Apare astfel o lume independentă a ceaiului. „Ceremonialul ceaiului este rodul unei lungi observări pentru a găsi mijlocul cel mai potrivit, metoda cea mai desăvârşită de a mişca ceaşca, linguriţa, şervetul etc. Liniştea sufletească, seninătatea minţii, stăpânirea mişcărilor care stau la baza ceremoniei ceaiului, destăinuiesc o gândire solidă şi o simţire dreaptă.” (Inazo Nitobe – „Bushido. Codul samurailor”)

În Europa, ceaiul apare în secolul al şaptesprezecelea. Atunci, Londra era un port important, în care ajungeau nave din ţări exotice. Prima reclamă la ceai a apărut în 1658, dar consumul creşte după 1662. Până la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, ceaiul a devenit o băutură consumată în aproape orice casă din Londra şi din Anglia. Ceaiul devine chiar un simbol al cumpătării şi al traiului sănătos, într-o societate în care consumul de alcool este în creştere. Tot în această perioadă, apare ceaiul de după-amiază. Momentul ceaiului era definit prin câteva ore în care erau invocate eleganţa şi nobleţea. Ceaiul devine sinonim cu politeţea şi curtoazia. Ceaiul de după-amiază a fost învăluit într-un set de reguli menite să civilizeze şi să calmeze o parte din sufletul fiecărui participant. Şi acum ca şi atunci, ceaiul este o băutură socială, iar orice situaţie socială include anumite maniere. Întâlnirile la ceai au contribuit la ridicarea manierelor spre vârful rafinamentului. Dar nu putem rafina decât ceva ce există în avans, iar ceaiul ne-a arătat că acel ceva există în fiecare dintre noi.

Liliana Nestor

De la 9 ani citesc despre bune maniere şi reguli de etichetă. În 2019, la terminarea unui curs susţinut de dna. Cristina Turnagiu Dragna, am primit o diplomă recunoscută de Asociaţia Română pentru Protocol şi Ceremonial. Privesc regulile acestea ca instrumente de comunicare în interiorul comunităţilor. Dacă vrem să fim acceptaţi şi să facem parte armonios dintr-o comunitate, atunci suntem datori cu respectarea regulilor stabilite de membrii comunităţii şi adoptarea unui limbaj de comunicare corespunzător. Consider că regulile de etichetă şi bunele maniere nu sunt elemente de evidenţiere în plan social, nicidecum opţiuni, ci parte din componentele pe care trebuie să le asimilăm pentru a putea convieţui. Sunt părţi rafinate ale comportamentului şi însăşi etimologia cuvântului „politicos” ne arată şlefuirea, netezirea caracterului, de care o persoană are parte doar trăind şi fiind expus unor simple situaţii, inerente vieţii.

În iunie 2013 am deschis o ceainărie. Am păşit într-o lume delicată şi gingaşă, în acord cu rafinamentul şi fineţea pe care le-am căutat aproape mereu. Am început atunci să plantez seminţe de frumos şi bine, căci, aşa cum am aflat şi eu în toţi aceşti ani, ceaiul nu e doar o băutură şi ceainăria este mai mult decât un loc în care există ceai. Ceaiul oferă o stare de conexiune şi căldură, care creează amintiri dragi. Ceaiul aşază sufletele la aceeaşi masă, exclude armele din glas, din priviri, din vârful degetelor, apoi uneşte prin linişte. Momentul ceaiului, fie elaborat, fie mai puţin pretenţios, aduce întotdeauna la suprafaţă o latură delicată şi graţioasă a fiecăruia, excluzând total forţa şi brutalitatea.

Anul 2020 mi-a arătat o realitate în faţa căreia nu am cedat. Raţiunea şi simţirea multora dintre noi au fost încărcate atunci cu o greutate considerabilă. Dar omenia încă exista. De atunci, vorbesc tuturor  despre istoria ceaiului, despre darul preţios al clipei ceaiului, despre cum fapte din trecutul acestei lumi au corespondent în zilele noastre şi că puţină atenţie orientată către ce a fost, ne poate înfrumuseţa prezentul şi viitorul. Mesajul ceaiului e intens, iar eu îl ofer din toată fiinţa.