O scurtă istorie a Bucureştiului

Orașele se nasc și mor de mai multe ori ȋntr-o singură viaţă. Ele au cu fiecare secol trăit o viaţă diferită iar ceea ce rămâne ȋn urmă numim generic «patrimoniu». Bucureștiul are ȋn patrimoniul său multe legende legate de ȋntemeiere dar și o realitate istorică de lungă durată pe care greu o putem descrie foarte pe scurt. Culoarul de mijloc al Dâmboviţei a fost pentru evul mediu unul dintre puţinele locuri de trecere către Ardeal, prin mijlocul pădurilor și al luncilor inundabile care străbăteau câmpiile dunărene ȋn acele timpuri.

Întotdeauna la astfel de intersectări de drumuri comerciale se formau așezări sătești, care ofereau siguranţă celor care tranzitau mărfuri, dar și o piaţă de desfacere a produselor lor. Şi cum astfel de travesări aveau loc ȋncepând cu ȋncetarea ploilor, primăvara, și toamna, ȋnainte de venirea zăpezilor, ȋntreaga regiune s-a adaptat economic traficului negustoresc, fidelizându-l cu organizarea de târguri periodice cum au fost Moșii de Primăvară și Moșii de Toamnă. Satele  Bucureștiului de azi au avut un astfel de târg, pe care orașul l-a păstrat la marginile sale până ȋn modernitate sub numele de «Târgul Moșilor» cu «Oborul de Vite». Iar drumul care ducea la acest târg s-a numit, cum era și firesc, «Calea Moșilor» sau «Podul Târgului de Afară». Dar și vechile drumuri ale negoţului și comerţului regional și european se păstrează ȋn reţeaua stradală a orașului de azi: Calea Victoriei a fost Podul Brașovului ȋnainte de a fi Podul Mogoșoaiei; Bulevardul Colţei a fost Drumul Ploeștilor iar de acolo drumul mergea tot spre Brașov; Calea Griviţei a fost Podul de Pământ sau Podul Târgoviștei care mergea spre Sibiu;  Calea Rahovei a fost Calea Craiovei ce ducea spre Drobeta și Belgrad; Calea Călărașilor ducea spre Dunăre și Bizanţ; Calea Şerban Vodă de azi era Podul Beilicului, care se continua spre Dunăre cu Şoseaua Giurgiului și a Olteniţei; Şoseaua Vergului era drumul Brăilei. Iar toate aceste drumuri se  ȋntâlneau pentru a trece Dâmboviţa ȋn zona pieţei Unirii de azi, unde se afla un ostrov iar debitul rȋului era mai sinuos oferind posibilităţi de traversare, restul malurilor fiind ȋn general abrupte.

Această piaţă economică regională a intrat la un moment dat ȋn atenţia domnitorului ţării. Şi ȋncepând cu atenţia dată de domnie acestor locuri a ȋnceput și istoria târgului Bucureștilor. O poveste care se desfășoară de peste 600 de ani.