Sandra Ecobescu, preşedinta Fundaţiei Calea Victoriei, i-a acordat un interviu Florentinei Muşat pentru Longevity Magazine, pe care il poţi citi şi pe blogul nostru.

Astăzi, informaţia este nelimitată, dar reperele sunt tot mai fragile. Iată de ce, mai mult ca oricând, cultura trebuie să capete o funcţie esenţială: aceea de a ne ajuta să trăim cu sens. Din perspectiva Sandrei Ecobescu, Preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei, a fi un om cultivat astăzi nu mai înseamnă acumulare de informaţii, ci capacitatea de a înţelege lumea, de a discerne între real şi fals şi de a construi o relaţie conştientă cu ceea ce trăim.

În jurul Fundaţiei Calea Victoriei, ea observă ceva esenţial: oameni foarte diferiţi aleg să îşi dedice timpul educaţiei continue, pasiunilor şi dialogului autentic. Dincolo de diversitate, îi uneşte aceeaşi căutare subtilă — nevoia de echilibru, de claritate şi de sens într-o viaţă adesea fragmentată de ritmul cotidian.

În acest spaţiu, cultura nu este un exerciţiu teoretic, ci o formă de prezenţă. Artele, istoria, filosofia sau simplele conversaţii devin instrumente prin care oamenii îşi lărgesc înţelegerea asupra lumii şi asupra propriei existenţe. Iar această extindere a percepţiei este, poate, una dintre cele mai discrete forme de longevitate: o viaţă trăită mai conştient, mai aşezat şi mai aproape de ceea ce contează cu adevărat.

Doamna Ecobescu, ce înseamnă, concret, să fii un om cultivat în 2026?

A fi cultivat înseamnă tocmai a avea repere esenţiale în această lume plină de informaţii, direcţii şi poveşti. A putea aduna cu folos informaţii din domenii diverse (dar nu din toate), a distinge între real şi fals, a cunoaşte bazele istoriei noastre, dar şi temele mari, din întreaga lume, astfel încât să nu fim manipulaţi, vrăjiţi de falşi profeţi sau politicieni corupţi care ne promit salvarea.

Din fericire, nu mai este necesar să memorăm informaţii, cum era în secolul al XX-lea, pentru că majoritatea sunt la un click distanţă, ci mai ales este util să ştim să interpretăm informaţii, idei şi evenimente inteligent, creativ, în favoarea noastră şi a comunităţii noastre.

Dacă cunoaştem mai multe lucruri din domenii diverse, acest obicei ne extinde capacitatea de a percepe realitatea, psihologia umană şi evenimentele mai corect şi mai înţelept, iar aici artele şi ştiinţele umaniste aduc cu ele instrumente extrem de valoroase cu care putem naviga prin realitatea complexă, mereu schimbătoare.

Credeţi că trăim într-o eră a superficialului? Cum ieşim din ea?

Cred că mereu au existat oameni fascinaţi de lucrurile superficiale le putem numi, dar şi oameni care reuşesc să meargă mai departe în înţelegerea lumii, în adaptarea la schimbare şi în comunicarea cu ceilalţi.

Educaţia continuă şi artele ne pot ajuta să mergem dincolo de aparenţe, de exemplu – de ultimul trend de make-up (deşi şi acela poate fi foarte interesant) – şi să fim pasionaţi de istoria frumuseţii, adică să extindem interesul nostru. Un subiect aparent lipsit de complexitate care este de fapt strâns legat de momente istorice, evoluţie socială sau personalităţi cheie.

La Fundaţia Calea Victoriei deseori pornim de la subiecte ce par uşoare, accesibile oricui, precum frumuseţea, moda şi ajungem într-un context mai amplu în care participanţii descoperă ce este în spatele comportamentelor umane, de ce ne dorim să fim apreciaţi, la ce ne ajută bunele maniere şi o garderobă potrivită cu fiecare context etc.

Ce lipseşte astăzi din educaţia formală şi încercaţi să reconstruiţi prin Fundatia Calea Victoriei?

În multe cazuri educaţia pe care o primim în şcoală sau la facultate nu este adaptată la interesele reale şi la nevoile noastre de evoluţie personală sau profesională. Este o programă gândită cu mulţi ani în urmă, poate chiar decenii, iar societatea în care trăim este în continuă transformare, aşadar apare o defazare, un decalaj care face ca mulţi tineri să nu fie interesaţi de cursurile sau materiile predate la şcoală sau facultate. În plus, există profesori care nu sunt înzestraţi, ci doar comunică informaţii mai departe, fără pasiune, mecanic.

Deşi cursurile noastre nu pot înlocui ceea ce se învaţă la facultate, ele urmăresc materiile umaniste, subiectele culturale şi cele de dezvoltare personală, atât de importante dacă ne dorim să avem o imagine cât mai complexă a lumii în care trăim, a fenomenelor sociale esenţiale cu care ne confruntăm şi a provocărilor din viaţa cotidiană.

În plus, cadrul este unul prietenos, iar în contextul educaţiei continue este esenţială atmosfera neconvenţională, relaxată în cadrul căreia profesorii noştri carismatici intră în contact cu publicul pentru o mai bună comunicare şi aprofundare a ideilor, a temelor sau abilităţilor transmise.

Ce vă surprinde cel mai mult la oamenii care vin la cursurile fundaţiei?

Este foarte interesant că oamenii care vin la cursurile Fundaţiei Calea Victoriei sunt extrem de diverşi, de diferiţi între ei, dar grupele, la fiecare curs practic sau teoretic, funcţionează bine, au o dinamică extrem de interesantă.

Vorbim de oameni ocupaţi care aleg să îşi facă timp pentru pasiunile lor, pentru educaţia continuă, pentru o formă de socializare mai profundă, tocmai pentru că intuiesc, sau chiar realizează, că aceste lucruri sunt extrem de importante pentru o viaţă cu sens, pentru relaxare şi consolidarea echilibrului psihic.

Observaţi o schimbare în tipul de întrebări pe care le au oamenii astăzi despre sens şi direcţie?

Cred că în ultima vreme, odată cu explozia tehnologică şi dezvoltarea inteligenţei artificiale (un instrument care captivează poate prea mult timpul si imaginaţia noastră), oamenii reuşesc, din ce în ce mai greu, să se concentreze, să aibă timp pentru lucrurile simple şi cu adevărat importante, cum ar fi comunicarea cu cei din jur, dezvoltarea gândirii critice sau a creativităţii.

Cei mai mulţi oameni caută soluţii pentru a avea o viaţă cât mai echilibrată şi armonioasă, reuşind să jongleze între muncă, pasiuni şi viaţa personală.

De asemenea, ştirile din politica externă, dar şi cea internă, generează deseori multă teamă, anxietate, poate chiar ne demoralizează. Concentrarea pe lucrurile contructive, care ne aduc împreună, care ne pasionează este o soluţie extrem de puternică, un antidot pentru stările negative.

De ce, deşi avem acces la atâta informaţie, ne simţim mai pierduţi ca niciodată?

Tocmai accesul la surse atât de diverse, multitudinea de perspective, de direcţii poate fi extrem solicitant, obositor şi ne poate debusola. Ce alegi să faci în timpul liber? Ce profesie ţi se potriveşte cel mai bine? Ce carte să citeşti luna asta? Unde să călătoreşti vara asta?

În ciuda a ceea ce, la prima vedere ni se pare minunat, informaţia infinită, în esenţă ne ocupă mult timp explorând-o, pierzându-ne prin ea şi ne demotivează, tocmai pentru că alegerea devine dificilă, precum într-un supermarket unde ai 50 de tipuri de pastă de dinţi.

Pentru a nu ne simţi pierduţi este foarte important să ştim cât mai bine de ce anume avem cu adevărat nevoie. Altfel suntem într-o goană continuă în consumul de informaţii, multe dintre ele, experienţe, produse sau obiecte irelevante care apoi sunt depozitate într-o debara, fiind inutile, de fapt, şi generând dezordine. Aşa e şi cu ideile, informaţiile inutile pentru noi.

Care sunt obiceiurile simple care pot schimba profund calitatea vieţii unui om?

Unul dintre cele mai importante obiceiuri aş spune că este să ne acordăm timp nouă, să ne relaxăm, să ne facem timp pentru ceea ce ne pasionează, ne reprezintă şi ne ajută să evoluăm în plan personal. De cele mai multe ori suntem prinşi în rutina zilnică dintre casă, familie şi job, iar timpul pentru un concert, o piesă de teatru, un curs sau o plimbare prin parc este amânat.

Acest timp pentru noi este un fel de combustibil pentru starea de bine, pentru a putea avea un dialog cu noi înşine, pentru a medita sau a purta un dialog, în rugăciune, cu Dumnezeu, pentru a găsi soluţii la diverse provocări.

Care este diferenţa dintre „a consuma cultură” şi „a te transforma prin cultură”?

Consumul presupune o abordare superficială, cum sunt unele persoane care merg la un concert de muzică clasică, la Ateneu, pentru a face fotografii, pentru a fi văzuţi, dar când este un pasaj sublim dintr-un concert de Mozart, ei sunt pe telefon…

A te transforma prin cultură înseamnă să ai inima deschisă în faţa unei picturi, a unei cărţi, la un balet sau la un spectacol de teatru.

Cum mi s-a întâmplat mie recent, la Teatrul Nottara la minunata piesă Lapte negru, după cartea omonimă a scriitoarei Elif Shafak, la final am plâns şi de bucurie şi de emoţie, pentru că actul artistic are o putere transformatoare şi eliberatoare.

Atunci când suntem cu mintea şi inima deschisă, arta ne ajută să ne eliberăm de stări care ne ţin captivi, de tristeţe, ne apropie de sublim şi, totodată, ne ajută să înţelegem mai bine trecutul, prezentul sau lucrurile pe care le experimentează cei de lângă noi.

Ce învăţaţi acum, în această etapă a vieţii, din pură curiozitate?

În fiecare zi învăţ ceva nou, prin natura meseriei mele. Primim săptămânal propuneri de cursuri noi pentru fundaţie şi cunosc deseori oameni noi, care propun subiecte interesante, cu care intru în dialog şi de la care învăţ lucruri noi.

Subiectul care mă interesează, pe mine personal, cel mai tare, în această perioadă a vieţii mele, este istoria religiilor şi felul în care oamenii, de secole, în diverse spaţii geografice, comunică cu divinitatea, caută sens, protecţie, implinire în relaţie cu supranaturalul, cu ceea ce este bun şi etern.