Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de vineri, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 18, 25 septembrie şi 2 octombrie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Povestea face parte din noi dinaintea limbajului, noi ca oameni ne-am dezvoltat alături de ea. În timpurile străvechi povestea, mimată prin gesturi, sunete şi muzică era instrumentul prin care informaţia era transmisă într-un mediu sigur, alături de membrii tribului. Oamenii puteau ilustra, de exemplu, modul în care atacă un şarpe, pregătindu-i pe ceilalţi pentru eventuale confruntări cu acesta. Puterea poveştii constă în capacitatea sa de a îmbina informaţiile concrete cu emoţia. Această combinaţie facilitează înţelegerea şi face ca informaţia să fie memorată mai uşor şi reţinută pe termen lung.

Noi ne spunem constant, conştienţi sau mai putin conştienţi poveşti despre sinele nostru, aceasta se numeşte identitate narativă. Identitatea narativă este scrisă automat în mintea inconştientă de către autorii de încredere (părinţi, figuri de autoritate, idoli) din jurul nostru şi din experienţele noastre. Apoi, mintea caută să confirme povestea mereu şi mereu, până când ceva sau cineva o schimbă.

De ce să trăieşti o poveste care nu este a ta? În acest curs vom aprofunda poveştile, vom învăţa cum să le descoperim şi cum să le schimbăm.

Structura cursului

Şedinţa 1. Ce sunt poveştile? Cum o descopăr pe a mea?

Vom începe prin a descoperi ce sunt poveştile, cum au apărut si de ce au o asemenea importanţă pentru psihicul nostru, de ce avem o asemenea afinitate pentru o poveste bună, chiar dacă este povestită, scrisă, jucată sau prezentată pe un ecran.

Care sunt efectele neurologice ale poveştilor si ce este identitatea narativă. Vom descoperi cum ne povestim noi sinelui despre propria persoană si cum ne afectează acest lucru viaţa. La prima întâlnire vom discuta despre cum să ne descoperim poveştile ascunse cu exemple din public.

Şedinţa 2. Cum să schimbăm punctul cu virgula. Povestea continuă mereu. Efectele asupra corpului.

După ce ne-am descoperit poveştile, ce facem cu ele? Povestea continuă întotdeauna. Dacă punem punct după un eveniment negativ, corpul reacţionează în acord cu acel scenariu. Dacă m-am despărţit de cineva şi, în povestea mea, acolo se termină viaţa, durerea devine inimaginabilă, mă paralizează şi nu mai pot merge mai departe. Însă, dacă povestea continuă, durerea este percepută ca fiind tolerabilă, deoarece există întotdeauna un nou capitol care urmează.

Şedinţa 3. Cum să ne folosim resursele pentru a ne schimba

În corpul nostru sunt stocate la nivel somatic toate resursele vieţii. Resursele sunt: experienţe, amintiri, aptitudini, percepţii, credinţe etc. În ultima zi de curs vom învăţa cum să activam resursele din corp în poveştile noastre, dar şi în viaţa de zi cu zi.

Învăţăm sa ne folosim de emotie pentru a schimba poveştile. Dacă povestea nu are emoţie, mintea nu o înregistrează. Dacă spunem „leii sunt periculoşi” este doar o informaţie. Dar dacă povestim despre un erou foarte puternic şi cunoscut, care îşi învisese toţi adversarii umani, dar care după o luptă crâncenă nu a putut înfrânge un leu, oamenii înţeleg la nivel visceral ideea că leii sunt periculoşi şi nu te pui cu ei. Astfel, dacă eu îmi spun mental „eu sunt curajos” fără pic de emotie, mintea mea nu mă va crede.

Sursă foto: pexels