Nevoia de a performa. Diferenţe între bărbaţi şi femei, articol scris de Diana Diaconeasa
 

Diana Diaconeasa este psiholog clinician şi lector la Fundaţia Calea Victoriei, unde susţine din 15 mai cursul  „Nevoia de a performa – între pasiune şi presiune”. 

Până atunci, te invităm să citeşti articolul scris pentru Magic FM – Make Life Magic şi pe blogul nostru.

Trăim într-o cultură care admiră performanţa şi recompensează rezultatele vizibile. „Să fii bun” nu mai este suficient – trebuie să fii foarte bun, constant, rapid, adaptabil şi, ideal, fără să arăţi cât de greu îţi este. Pentru mulţi oameni, performanţa a devenit un criteriu central de valoare personală. Nu mai este doar ceva ce facem, ci ceva ce simţim că trebuie să fim.

În cabinet, dar şi în workshopuri sau la catedră, observ din ce în ce mai des acelaşi tip de întrebare: cum ştiu că am mers prea departe cu nevoia de a performa? Sau, spus altfel: când dorinţa de a evolua se transformă într-o presiune care începe să ne consume?

Burnoutul nu apare din lipsă de ambiţie. Apare adesea tocmai la persoanele implicate, conştiincioase, responsabile – oameni care îşi doresc să facă lucrurile bine şi care investesc multe resurse în ceea ce fac: timp, energie, sens, emoţie.

Interesant este că, deşi burnoutul poate afecta pe oricine, cercetările arată diferenţe relevante între femei şi bărbaţi în modul în care apare, se manifestă şi este interpretat.

Ce este burnoutul, din perspectivă ştiinţifică

Burnoutul este definit în literatura de specialitate (Maslach & Leiter, 2016) ca un sindrom caracterizat prin trei dimensiuni principale:

• epuizare emoţională – senzaţia că nu mai ai resurse 

• depersonalizare sau cinism – distanţare faţă de muncă sau faţă de ceilalţi 

• scăderea sentimentului de eficacitate – impresia că nu mai faci suficient de bine, chiar şi atunci când performanţa obiectivă este bună

Organizaţia Mondială a Sănătăţii include burnoutul ca fenomen ocupaţional asociat stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient.

Un alt aspect important pe care probabil deja îl intuieşti: burnoutul nu este doar oboseală. Este o combinaţie între suprasolicitare prelungită şi sentimentul că ceea ce faci nu mai este sustenabil emoţional.

Burnoutul nu înseamnă că nu mai poţi. Înseamnă că ai putut prea mult, pentru prea mult timp, fără pauză, fără spaţiu şi, uneori, chiar fără sens (pentru tine). Nu e un eşec de voinţă, ci un semnal de alarmă al unui sistem nervos care a fost dus constant dincolo de limite. Iar adevărata performanţă nu este să rezişti cu orice preţ, ci să înveţi când să te opreşti fără să te pierzi pe tine.

Dar înainte de a merge către concluzii poetice, pentru ca nu e nimic poetic în burnout, haide sa vedem cum resimţim aceasta epuizare.

Femeile şi burnoutul: presiunea de a excela pe mai multe fronturi

Studiile arată că femeile raportează niveluri mai ridicate de epuizare emoţională comparativ cu bărbaţii (Purvanova & Muros, 2010). Una dintre explicaţii ţine de ceea ce psihologia numeşte „dubla încărcare”: responsabilităţile profesionale sunt adesea dublate de responsabilităţi domestice sau de îngrijire pe care multe femei le au.

Pe lângă volumul efectiv de sarcini, apare şi componenta cognitivă de management al casei – ceea ce sociologii numesc mental load: planificare, anticipare, organizare continuă.

Adică atunci când îţi întrebi partenera „Cum pot să te ajut” în loc să observi singur/ă ce lucruri au nevoie să fie făcute prin casa, sunt şanse mari să îi adaugi o extra sarcină – să îţi delege ceva ce trebuie făcut, desi intenţia ta era să ajuţi.

În plus, femeile sunt adesea socializate să fie mai orientate spre relaţii şi armonie interpersonală. Acest lucru poate duce la:

• dificultate în a spune „nu” 

• tendinţa de a prelua sarcini suplimentare 

• autocritică mai accentuată 

• standarde foarte ridicate pentru sine 

Cercetările arată şi o asociere mai puternică între perfecţionism şi burnout la femei, mai ales perfecţionismul orientat spre sine – „ar trebui să pot face totul foarte bine”.

Nu este vorba despre o „slăbiciune”, ci despre un context social şi profesional care poate amplifica presiunea de a demonstra constant competenţa.

Pe scurt: nu eşti epuizată pentru că „nu te organizezi suficient de bine”, ci pentru că duci prea multe lucruri – unele vizibile, multe invizibile. Burnoutul, în cazul multor femei, nu ţine doar de volum, ci de faptul că eşti constant responsabilă pentru ca lucrurile să meargă.

Şi dacă te întrebi ce ajută, concret: nu doar să te odihneşti mai mult, ci să nu mai preiei automat tot. Poţi începe prin a cere ajutor specific – nu „ajută-mă”, ci „ocupă-te tu de X”-, mai apoi poţi să nu mai transformi totul în responsabilitatea ta şi să accepţi că „destul de bine” chiar poate fi sufficient.

Bărbaţii şi burnoutul: presiunea performanţei şi dificultatea de a cere ajutor

În cazul bărbaţilor, studiile indică niveluri mai ridicate de depersonalizare sau cinism (Purvanova & Muros, 2010). Cu alte cuvinte, atunci când stresul devine prea mare, reacţia poate fi mai degrabă de distanţare emoţională.

Normele sociale legate de masculinitate pot contribui la ideea că vulnerabilitatea trebuie evitată. Mulţi bărbaţi simt presiunea de a demonstra competenţă, stabilitate şi control, ceea ce poate face mai dificilă recunoaşterea momentelor de suprasolicitare.

Consecinţele pot include:

• evitarea discuţiilor despre stres 

• amânarea solicitării ajutorului 

• tendinţa de a continua să lucreze chiar şi când resursele sunt epuizate 

• asocierea valorii personale cu performanţa profesională 

Cercetările sugerează că bărbaţii pot raporta mai rar epuizare emoţională, dar pot manifesta mai frecvent comportamente de retragere sau iritabilitate.

Vulnerabilitatea nu te face mai puţin bărbat, ci mai puţin singur în ceea ce duci. Dacă în jurul tău emoţiile sunt luate în glumă, nu e un semn că trebuie să taci, ci că merită să schimbi conversaţia – sau, uneori, chiar oamenii. Ai voie să spui că nu eşti bine. Şi ai voie să nu râzi când nu e de râs.

Performanţa sănătoasă vs performanţa care ne consumă

Dorinţa de a evolua nu este o problem în sine. De fapt, sensul şi motivaţia sunt factori protectivi importanţi împotriva burnoutului.

Problema apare atunci când performanţa devine singura sursă de validare personală.

Câteva semnale de alarmă pe care să le observe la tine sau la ceilalţi:

• simţi că nu este niciodată suficient 

• odihna îţi generează vinovăţie 

• valoarea personală depinde exclusiv de rezultate, nu contează cât ai muncit, cât te-ai dedicat, contează finalul

• îţi este greu să te bucuri de realizări 

• relaxarea pare „pierdere de timp” 

Performanţa sănătoasă include şi limite. Include pauze, recuperare şi acceptarea faptului că resursele nu sunt infinite.

Creierul funcţionează optim în cicluri de activare şi recuperare. Fără recuperare, scade capacitatea de concentrare, creativitatea şi rezilienţa la stres. La fel ca mersul la sală, nu te poţi aştepta să te antrenezi zilnic, la capacitate maximă, fără să îţi laşi corpul să se odihnească şi fără să îi oferi resursele necesare pentru regenerare.

Cu alte cuvinte, performanţa sustenabilă nu este despre a face mai mult, ci despre a şti cum să dozezi efortul.

De ce este important să vorbim despre aceste diferenţe

Diferenţele dintre bărbaţi şi femei nu înseamnă că experienţa burnoutului este complet diferită, ci că pot exista nuanţe relevante în modul în care acesta este trăit şi exprimat.

Înţelegerea acestor nuanţe ne ajută să recunoaştem mai devreme semnele de suprasolicitare, să evităm comparaţiile nerealiste şi să dezvoltăm strategii de prevenţie mai adaptate.

Un aspect esenţial este că burnoutul nu este un semn că „nu suntem suficient de puternici”, ci adesea un semn că am fost puternici prea mult timp fără sprijin adecvat.

Performanţa nu trebuie să vină cu preţul sănătăţii psihio-emoţionale.

Uneori, cea mai importantă formă de performanţă este să învăţăm când să ne oprim, când să cerem ajutor şi când să redefinim ce înseamnă „suficient”.

Realist vorbind, nu câştigă cel care trage cel mai tare pe termen scurt, câştigă cel care îşi dozează efortul astfel încât să nu ajungă să se epuizeze complet. Performanţa care te costă sănătatea psiho-emoţională sau chiar fizică, nu e sustenabilă – e doar o formă de supravieţuire pe termen limitat.


Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informaţii despre cele mai noi ateliere şi evenimente!