Vă invităm marţi, 24 noiembrie, de la ora 19:00, la o nouă conferinţă susţinută de Mircea Radu Pascovici – iubitor de istorie şi artă, colecţionar de ceasuri de buzunar, pălării vechi de 100 de ani, gramofoane şi plăci, cu o pasiune aparte pentru portul occidental din intervalul temporal 1670–1900 – care ne propune o incursiune în istoria vestimentaţiei masculine, privită dincolo de aparenţe.

Moda bărbătească a cunoscut numeroase schimbări de-a lungul veacurilor şi de-a latul mapamondului, întrunind standardele de viaţă ale diferitelor regiuni, gusturile elitelor, aspectele practice, dar şi mesajele pe care protipendada dorea să le exprime.

Începând cu domnia lui Ludovic al XIV-lea, în vestimentaţia masculină a Europei occidentale se creionează tiparul care va fi urmat până în zilele noastre în ţinuta elegantă a bărbaţilor. Evident că schimbările au fost unele dramatice, atât în ceea ce priveşte gama cromatică abordată de bărbaţi, cât şi raportul acestora la coafură şi machiaj, însă nici micile accesorii purtate de gentilomi nu au fost cruţate de trecerea timpului şi a modelor nestatornice. Gestica, parte integrantă a ţinutei, s-a alterat în funcţie de gusturile momentului şi a fost potrivită pe măsura straielor alese de distinşii domni.

De la „omul de calitate” la gentilomul din Belle Époque, bărbatul a cunoscut o cizelare treptată, însă sigură, asemeni unui bloc de marmură care pierde mereu din material sub dalta sigură a artistului, pentru a lăsa loc operei finale; tot astfel garderoba masculină a pierdut din pompa ce o avea la curtea Regelui Soare pentru a lăsa loc liniilor simple şi elegante ale burgheziei occidentale prinsă la cumpăna dintre veacurile al XIX-lea şi XX-lea, modă ce a acaparat aproape întreg mapamondul. Masculinitatea a fost şi ea pusă la încercare, fiind definită în parametrii diferiţi de-a lungul generaţiilor care s-au succedat, trecând de la galanteria plină de vorbe măgulitoare şi gesturi largi, la atitudinea demnă şi rezervată a orăşeanului din clasa de mijloc.

Periplul prin perioadele principale ale modei masculine oferă un moment de meditaţie asupra sinuosului traseu pe care l-a cunoscut portul bărbătesc şi poate să ne facă să vedem cu alţi ochi tendinţele zilelor noastre, ori să reconsiderăm tabieturile şi uzanţele strămoşilor noştri, intrând în pielea lor. Prejudecata adeseori umbreşte raţiunea noastră şi creează un văl ce ne împiedică să acceptăm ceea ce pare cu totul străin de lucrurile cu care suntem obişnuiţi. Prin succinta noastră prezentare, căutăm să dăm o altă faţă straielor bărbăteşti de altă dată, explicând de ce au fost alese unele ţinute, cum de erau stratificate într-un anumit fel şi să punem în lumină importanţa pe care materialele au avut-o în alcătuirea hainelor de odinioară.

Scurta noastră călătorie în mătăsurile şi postavurile gentilomilor de altădată doreşte să facă o introducere agreabilă în istoria vestimentaţiei şi să familiarizeze onorabilul public cu feluritele siluete pe care le-a cunoscut moda masculină în ultimele trei veacuri şi jumătate.

Mircea Radu Pascovici

„Numele meu este Mircea Pascovici, am 22 de ani şi sunt originar din Oradea. Întotdeauna am avut o fascinaţie pentru trecut, pentru arte şi pentru frumos, pasiunea aceasta fiind alimentată de albumele de artă şi enciclopediile bogat ilustrate pe care familia mea mi le-a dăruit când eram mic.

Am absolvit la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea, la profilul filologie-jurnalism, iar în pe parcursul anilor de liceu am publicat articole în revista şcolii şi am făcut parte, ulterior, din redacţia acesteia. Am luat parte la competiţii literare şi am câştigat locul al II-lea în concursul „Vacanţa în pandemie”, respectiv locul I în concursul „Sărbătorile în pandemie” organizate de filiala orădeană a Clubului Kiwanis, în anii 2020 şi 2021. Tot în perioada aceasta am colaborat cu Alex Trandafir, fondatorul site-ului de turism Oradea Adventure, şi am prestat servicii de ghidaj turistic în Oradea. Mai târziu, am colaborat cu Oradea Heritage, sub conducerea domnei Angela Lupşea, unde am continuat activitatea de ghid turistic, până la începutul anului I de facultate, când am şi desfăşurat activitatea de practică în incinta Casei Darvas-La Roche.

Am absolvit studiile la Facultatea de Istorie din Bucureşti, secţia Istoria Artei, având ca temă de licenţă publicarea şi analizarea schiţelor, desenelor şi acuarelelor inedite ale Iuliei Hasdeu păstrate în colecţia de Manuscrise a Arhivelor Naţionale.

În viaţa particulară mă ocup cu colecţionatul pieselor de mobilier vechi şi al obiectelor de artă decorativă, însă un loc special îl ocupă colecţia de patefoane şi de plăci de gramofon, care numără în prezent în jur de 800 de exemplare. Celelalte obiecte, pe care le adun şi le recondiţionez pentru a fi cât mai aproape de starea lor originală de operare, pot fi categorisite în piese de orologerie, lămpi cu petrol şi pe ulei din perioada Belle Époque, veselă şi ustensile dedicate preparării şi servirii ceaiului ş.a.

Scopul acestor colecţii este acela de a mobila şi a amenaja o casă de la sfârşitul secolului al XIX-lea pe care intenţionez să o cumpăr în Oradea, pentru a fi reşedinţa personală dar şi un spaţiu muzeal care să ilustreze, cât s-ar putea de fidel, stilul de viaţă al burgheziei din acea epocă şi elementele tehnologice care acomodau omul de atunci, precursoare ale confortului contemporan. Pe lângă scopul educativ şi cel de conservare al muzeului, acesta ar reprezenta o discretă frondă adusă consumerismului actual, un răspuns subtil asupra felului în care omul are posibilitatea să aleagă să ducă un stil de viaţă care să îi dea sentimentul de împlinire sufletească şi să demonstreze că nimic nu se pierde ci totul poate fi transformat în ceva practic.

Printre celelalte preocupări personale se numără şi pasiunea pentru portul occidental din intervalul temporar 1670-1900. În acest sens şi în concordanţă cu posibilităţile din ţara noastră, am abordat un stil vestimentar care să evoce Le fin de siècle, în care am incorporat pălării şi accesorii autentice împreună cu costume contemporane, dar care au un croi tradiţional, iar în limita timpului şi a posibilităţilor mele materiale şi tehnice, am reprodus piese vestimentare conform tiparelor şi indicaţiilor din epocă. Intenţionez să îmi exersez şi mai departe abilităţile croitoreşti şi să îmi confecţionez întreaga garderobă personală, înzestrând-o cu ţinute reconstituite folosind tiparele originale şi materialele naturale specifice fiecărei piese şi anotimpului dedicat. În această activitate am folosit doar maşini de cusut care au fost produse în intervalul temporar 1880-1940.

Probabil cel mai important moment al existenţei mele de până acum a fost acela când, în vara lui 2025, am avut deosebita onoare să fiu descoperit şi contactat de custozii Castelului Sturdza din Miclăuşeni care, cu căldură şi generozitate, m-au invitat să iau parte la minunatele festivităţi de toamnă de pe moşie, numite Călătorie la 1900. În cadrul acelor admirabile evenimente, prea cinstita mea gazdă m-a prezentat onorabilelor doamne Georgeta Filitti şi Sandra Ecobescu. Prin bunătatea dumnealor şi graţie firii încrezătoare a celei din urmă, am avut marea şansă de a colabora cu prestigioasa Fundaţie Calea Victoriei, unde nădăjduiesc să găsiţi  umila mea prezenţă agreabilă şi tematicile de discuţie pe care le voi aborda tot atât de interesante!”