Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 10, 17, 24 noiembrie, 8 şi 15 decembrie (cu pauză în 1 decembrie).

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

La prima vedere, întrebarea „cine sunt eu?” pare simplă. Fiecare dintre noi îşi ştie numele, îşi recunoaşte chipul în oglindă şi îşi poate povesti viaţa sau măcar câteva fragmente şi întâmplări din ea. Şi totuşi, corpul ni se schimbă, amintirile se pierd sau se transformă, iar convingerile şi dorinţele de astăzi seamănă uneori foarte puţin cu cele pe care le aveam în trecut. Noi continuăm să credem că am rămas aceeaşi persoană, dar pe ce se sprijină această convingere? Şi de ce este ea atât de importantă pentru felul în care ne înţelegem viaţa, ne asumăm promisiunile şi răspundem pentru propriile fapte?

Pornind de la suflet, corp, creier şi memorie şi ajungând la experimente mentale despre transplant, dedublarea conştiinţei sau teleportare, cursul urmăreşte principalele soluţii pe care le-au oferit filosofii acestui adevărat puzzle al identităţii personale. O călătorie intelectuală care se adresează tuturor celor curioşi să afle ce legătură există între oamenii care sunt astăzi şi cei care au fost cândva şi câtă libertate au în alegerea persoanei care vor să devină.

Temele celor cinci întâlniri:

1. Problema identităţii personale

• Cine sunt eu? Identitatea personală ca problemă a continuităţii în timp; persistenţa persoanei în pofida schimbărilor prin care trece.
• Ce este o persoană? Persoana ca entitate distinctă sau ca ansamblu de proprietăţi; cele două mari perspective asupra identităţii personale: teoria ego-ului şi teoria mănunchiului.
• Ce anume ne defineşte? Trăsături fizice şi psihologice, proprietăţi înnăscute şi dobândite; perspective internaliste şi externaliste asupra persoanei.
• De ce contează identitatea? Memorie, promisiuni, vinovăţie şi răspundere; relaţia dintre identitatea persoanei şi responsabilitatea juridică şi morală.
• Cât de mult ne putem schimba? Efectele tehnologiei asupra corpului şi minţii; limitele transformării personale şi teama de a ne pierde identitatea.

2. Spiritul din maşină

• Persoana ca suflet. Sufletul ca entitate imaterială şi indivizibilă; identitatea întemeiată pe un nucleu neschimbător.
• Mintea şi corpul .Dualismul ca soluţie la problema continuităţii persoanei de-a lungul timpului; persoana ca substanţă gânditoare.
• Cum acţionează sufletul asupra corpului? Relaţia dintre gânduri, intenţii şi mişcările corpului; cine mişcă mâna care salută?
• Cine răspunde pentru faptele noastre? Suflet, corp şi responsabilitate morală; este sufletul responsabil de faptele noastre?
• Poate sufletul să explice identitatea? Identitatea ca neschimbare şi sensul unei vieţi alcătuite din transformări; limitele explicative ale dualismului clasic.

3. Corpul, creierul şi memoria

• Sunt eu corpul meu? Continuitatea biologică şi recunoaşterea persoanei prin trăsăturile sale fizice; schimbarea corpului şi schimbarea persoanei.
• Sunt eu creierul meu? Experimente imaginare (I): transplantul de creier; creierul ca sediu al conştiinţei şi criteriu al identităţii.
• Un creier şi două conştiinţe. Experimente imaginare (II): separarea emisferelor cerebrale şi dedublarea conştiinţei de sine; unitatea conştiinţei ca o condiţie a identităţii persoanei.
• Lanţul amintirilor. Memoria ca suport al identităţii; uitare, amintiri false şi caracterul fragmentar al trecutului personal.
• Ingredientele persoanei. Amintiri, convingeri, dorinţe, intenţii şi trăsături de caracter; identitatea ca formă de continuitate psihologică.

4. Identitate, continuitate şi supravieţuire

• Corpul şi mintea împreună. Criteriul integrat al identităţii; continuitatea trăsăturilor fizice şi psihologice în cadrul aceleiaşi istorii personale.
• Identitate şi continuitate personală. Experimente imaginare (III): teleportarea şi întreruperea continuităţii personale; supravieţuire, duplicare şi identitate.
• Persoana ca mănunchi de trăsături. Teoria mănunchiului şi unitatea persoanei fără un nucleu interior neschimbător; ce anume ne face unici dacă suntem alcătuiţi din trăsături pe care le împărtăşim cu ceilalţi?
• Este identitatea ceea ce contează? Continuitate parţială, conexiuni psihologice şi supravieţuire; mitul continuităţii riguroase şi dezvrăjirea identităţii personale.
• Identitatea ca predare a ştafetei. Teoria celui mai apropiat continuator; identitatea ca legătură între etapele succesive ale unei vieţi şi persoana ca entitate secvenţială complexă.

5. Identitatea ca naraţiune despre sine

• Cum capătă o viaţă unitate? Faptele şi alegerile personale ca episoade ale unei istorii mai ample; înţelegerea prezentului personal prin raportare la trecut şi viitor.
• Viaţa ca o căutare. Scopurile în jurul cărora se organizează existenţa unei persoane; conştientizarea istoriei personale şi construirea identităţii în timp.
• Poveştile din care facem parte. Relaţia dintre istoria personală, ceilalţi şi tradiţiile comunităţii; identitatea personală ca participare la istoria unei subiectivităţi colective.
• Două sensuri ale întrebării „Cine sunt eu?” Identitatea personală ca problemă teoretică şi ca problemă practică; distincţia dintre reidentificare şi cunoaşterea de sine: ce trecut îmi aparţine şi ce convingeri, dorinţe şi valori mă reprezintă cu adevărat?
• Cât de liber ne putem construi propria poveste? Coerenţă, adevăr, autoamăgire şi influenţa celorlalţi; identitatea personală ca filtru între ceea ce ni s-a întâmplat şi persoana care încercăm să devenim.

Sursă foto: wikipedia