Vă invităm luni, 7 decembrie, de la ora 19:00, la un eveniment nou susţinut de Antoaneta Olteanu, etnolog şi profesor dr. la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Departamentul de Filologie rusă şi slavă, autor a numeroase cărţi despre folclor, tradiţii româneşti si magie populară, care ne va povesti despre  tradiţiile şi obiceiurile populare de iarnă: de la sfârşitul şi începutul anului.

Tradiiţiile de sfârşit, respectiv de început de an sunt, fără îndoială, cele mai numeroase. Hotarul dintre ani, în varianta lui extinsă, din ajunul Crăciunului până la Bobotează, cuprindea un interval de timp de o sacralitate mare, în care, cu ultimele puteri, se făceau simţite practicile şi obiceiurile profane, cu precădere agricole, pentru a privi mai apoi, la graniţa dintre decembrie şi ianuarie, la un viitor care reseta întreaga viaţă a oamenilor. Ciclul sărbătorilor de iarnă, început cu ajunul Crăciunului, se termina la Bobotează.

Crăciunul era, ca şi polul lui opus, ce marca cealaltă jumătate a anului, Sânzienele, era purtătorul unor reminiscenţe extraordinar de bogate ale unor sărbători din registre diferite: avem şi aici ecouri ale cultului soarelui, celebrat înainte de venirea creştinismului, trecerea cu mare emoţiei a hotarului dintre iarnă şi vară, dintre moarte şi viaţă şi, nu în ultimul rând, semnificaţiile creştine care s-au adăugat celorlalte mai vechi.

Ajunul Crăciunului este trăit adesea ca un mic ajun al Anului Nou, cu practici ce reglează bunul mers al gospodăriei pentru tot anul. Avem şi aici masa de sărbătoare, la care se adunau, în perioade de timp diferite, şi viii, şi morţii. Intervalul sacru dinaintea venirii Crăciunului este propice colindatului ce aducea promisiunea de belşug. Nu în ultimul rând, dacă tot este o perioadă cînd divinităţile erau apelate, nu neapărat pe nume, pentru bunul mers al lucrurilor, ele erau solicitate şi pentru practici oraculare despre viitorul ursit sau despre calitatea roadelor viitoare.

Crăciunul propriu-zis are aproape în totalitate semnificaţii religioase, marcate social prin colindele cu Steaua sau Irozii.

Anul Nou, deşi nu fusese mereu celebrat acum, cade sub incidenţa uui mare sfânt al Bisericii, acum remodelat în personaj al mitologiei locale. În ajun ne luăm rămas-bun de la anul vechi, pregătim terenul pentru vizita mult-aşteptată a norocului care trebuie să fie alături de noi în anul ce vine. În acest ajun magic se şi ghicea, pentru bunul mers al gospodăriei, dar şi pentru detensionarea fetelor de măritat care interogau astrele referitor la ursitul lor.

Colindele de Anul Nou aveau acelaşi dublu palier: cel al prosperităţii în gospodăriei – Plugul, Pluguşorul, Semănatul –, dar şi cel al vieţii personale: Sorcova. Prima zi a anului trebuie să fie o zi a bucuriei, a bine-dispunerii, a bogăţiei şi belşugului, pentru că ea, prin intermediul magiei imitative, promitea zile identice în restul anului.

Toate abaterile de la norma zilelor profane se corectau la Bobotează. Prin gestul magic creştin al sfinţirii apelor se purificau toate spaţiile şi persoanele care se „dedaseră” în această perioadă la tot felul de excese, unele mai grave (colindele mascaţilor, de exemplu), altele mai puţin grave (glumele fără perdea, excesul alimentar şi cel de alcool). Acum se făceau ultimele seturi de practici de propiţiere şi cu caracter oracular, alături de cele apotropaice: revenirea în realitate atrăgea o atenţie mai mare asupra gospodăriei, care în curînd se va afla sub asediul lupilor.

Taxa de participare achitată pentru acest eveniment, în cazul în care nu mai puteţi participa, nu poate fi restituită, având în vedere logistica specială.

*** Vă rugăm să aveţi în vedere că la acest eveniment se vor face fotografii. Aşadar, prin înscrierea şi participarea la eveniment sunteţi de acord cu postarea acestora pe canalele noastre de social media, în scopul promovării.

Palatul Cesianu-Racoviţă se află în centrul Bucureştiului şi în vecinătatea celor mai importante repere culturale ale oraşului: Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă al României, Biblioteca Central Universitară. O clădire cu o istorie fascinantă este redată astăzi unei funcţii nobile: aceea de a adăposti opere de artă şi o activitate dedicată dezvoltării pieţei româneşti de artă, şi anume Galeria Artmark.