Cursul se va desfăşura zilnic (marţi-joi), în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 23, 24 şi 25 iunie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Omul este singura fiinţă care îşi modifică în mod conştient şi voluntar imaginea naturală, zi de zi, de-a lungul întregii vieţi – prin coafuri, accesorii, haine, machiaj sau tatuaje. Acest proces presupune, inevitabil, un act de creaţie şi de curatorie, aşadar moda este creatoare. Adina Nanu spunea că vestimentaţia este „artă la purtător”, folosind culori, proporţii, ritm sau volum exact ca artele plastice.

Moda face parte din artele decorative şi este strâns legată de gustul fiecărei epoci, de arhitectură, design interior, muzică sau dans. Deşi astăzi vedem firesc dimensiunea ei artistică, multă vreme moda a fost obiectul unor prejudecăţi, fiind considerată comerţ, consum, prea schimbătoare/frivolă şi prea feminină pentru a fi o activitate „serioasă”. Cu toate acestea, arta plastică şi moda au atât de multe în comun, şi începând din anii 1970-1980, creaţiile vestimentare sunt expuse, pe bună dreptate, în galerii şi muzee de artă.

Marii creatori de modă au întreţinut saloane mondene şi şi-au cultivat imaginea publică originală până la excentricitate – exact ca artiştii plastici. S-au inspirat din curentele artelor plastice, din sculpturi şi picturi celebre, în vreme ce artiştii plastici au acordat o mare atenţie vestimentaţiei, mai ales în cazul portretelor, fiind conştienţi de valoarea ei estetică şi de comunicare. Au redat admirabil materialitatea şi detaliile, au imortalizat uneori procesul îmbrăcării/dezbrăcării sau scene din magazine, ateliere, interacţiunea dintre consumator şi profesionist. Mai mult decât atât, chiar şi nudurile reflectă influenţa modei: corpul pare modelat de „haine invizibile”, urmând idealurile vremii. În ritmul trepidant al epocilor, moda şi arta au reprezentat esenţa spiritului inovator, modern.

Pentru istoricii modei, arta este o sursă esenţială. Textilele se păstrează rar, aşa că moda trecutului ne este cunoscută mai ales din portrete şi reprezentări artistice.

Acest curs explorează relaţia dintre modă şi arta plastică: cum sunt reprezentate hainele în portrete, cum influenţează curentele artistice moda şi invers, dar şi artisti plastici care au creat haine. O călătorie captivantă prin istoria imaginii umane, unde arta şi costumul sunt în permanent dialog.

1. La început a fost… corpul

Primul suport al artei a fost chiar corpul. Prima „pânză” pentru pictură a fost pielea umană. Din gestul decorării corpului se nasc, de fapt, moda, arta plastică şi chiar gândirea abstractă-simbolică sau cea religioasă. Deşi arta preistorică este rară şi misterioasă, ea rămâne esenţială pentru a înţelege sensurile profunde ale modei, artei şi, în fond, ale umanităţii noastre. În Antichitate, diferenţele sunt evidente: nu putem confunda o egipteancă cu o grecoaică, pentru că viziunile lor despre lume se reflectă direct în vestimentaţie. În Evul Mediu, goticul nu defineşte doar arhitectura, ci şi moda. Iar în Renaştere descoperim textile bogate, orientale sau veneţiene, coafuri elaborate, dar şi o gândire religioasă şi socială care modelează atât arta, cât şi costumul.

2. Moda, regina lumii (căreia toate reginele i se supun)

În secolele XVII–XVIII şi până spre mijlocul secolului al XIX-lea, moda şi arta erau privilegiul elitelor. Vorbim despre opulenţă, decorativism şi afirmare socială, vizibile în portretele lui van Dyck, Rembrandt, Vermeer, Watteau, Gainsborough sau Vigée Le Brun, până la Ingres şi Turner. Sunt epoci ale măiestriei, nu doar în pictură şi sculptură, ci şi în broderie sau dantelă. Moda şi portretul reflectă o lume strict ierarhizată, guvernată de reguli clare, aproape imuabile. Pe măsură ce societatea se schimbă şi marii comercianţi/burghezia concurează aristocraţia, legile somptuare dispar. În locul lor apare un cod mai subtil, eluziv: arta eleganţei, a luxului discret. Opulenţa devine „prost gust”, iar rafinamentul – greu e de definit – este esenţial. În acest context are loc prima mare revoluţie vestimentară modernă – una care îi avantajează, în primul rând, pe bărbaţi.

3. Vremea avangardei şi a libertăţii

Industrializarea face moda accesibilă publicului larg, dar aduce şi tehnici şi curente artistice noi. La mijlocul secolului al XIX-lea, coloranţii sintetici introduc culori mai vibrante ca niciodată, vizibile atât în rochiile cu crinolină, cât şi în pictura impresioniştilor. Fotografia şi filmul schimbă radical felul în care percepem omul (şi hainele), obligând arta să se redefinească.

În curentele Art Nouveau şi Art Deco, artele decorative capătă un loc central, eclipsând pictura sau sculptura. Vestimentaţia feminină se modernizează, iar scurtarea fustei scandalizează chiar mai mult decât apariţia artei abstracte. Este perioada în care moda depăşeşte prejudecăţile şi intră într-un dialog intens cu avangarda artistică, preluând idei inovatoare şi devenind un vehicul pentru popularizarea modernismului.

Pictori şi sculptori deschid case de modă sau experimentează în arta costumului (Fortuny, Brâncuşi), iar creatori de modă fac parte din grupări artistice (Schiaparelli şi suprarealismul). Se naşte designul – întâlnirea dintre artă, funcţionalitate şi democratizare. După Al Doilea Război Mondial, graniţele dintre arte se pierd în creaţii de sculptură textilă şi modă sculpturală, uneori cinetică (Abakanowicz, Miyake).