Vă invităm la o călătorie imaginară în câteva dintre cele mai cunoscute şi vizitate muzee din lume. Pline de istorii şi de opere de artă faimoase, Luvru, Prado, Metropolitan Museum – New York sau National Gallery – Londra ne permit o incursiune inedită în arta şi istoria lumii. Din Antichitate până la impresionişti, trecând prin Renaştere şi Baroc, vom descoperi împreună opere emblematice, cele pe care nu trebuie să le ratăm când vizităm muzeul respectiv sau pe care le revedem de fiecare dată cu o curiozitate şi uimire nesfârşite.

În această toamnă, vă propunem să ne reîntoarcem la Paris, pe malul stâng al Senei, de această dată, pentru a descoperi unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite muzee franceze: Orsay. Istoria sa începe în perioada 1810-1838, când a fost construit Palatul Orsay. Puternic afectat de distrugerile Comunei (mai 1871), a rămas o ruină timp de 30 de ani. În contextul Expoziţiei Universale din 1900, Societatea căilor ferate franceze încredinţează proiectul unei gări centrale arhitectului Victor Laloux. Situată într-un perimetru prestigios – Luvru, Tuileries – gara avea o structură metalică şi o faţadă de piatră adaptată gustului şi tradiţiilor franceze. Două faţade ale gării erau înconjurate de un hotel luxos, cu sală de bal şi un restaurant de lux.

Gara şi hotelul au fost decorate de către arhitect cu sculpturi şi picturi din epoca respectivă. Inaugurată în 1900, cu o structură tehnică complet electrificată, cu trenuri moderne şi elegante, ea a devenit simbolul modernităţii şi progresului tehnic, fenomene tipice în Belle Époque. Restaurantul şi hotelul găzduiau recepţii luxoase şi un public dornic să descopere şi să adopte eleganţa pariziană. Dezafectată după 1939, a cunoscut utilizări diverse, inclusiv decor pentru filme. În 1962, Orson Welles, a transformat-o în platou de filmare pentru Procesul inspirat de Kafka.

Salvată de la demolare în 1971, în contextul unui interes crescând pentru arhitectura industrială din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, labirintica clădire este transformată într-un muzeu dedicat artei secolului al XIX-lea, urmând să facă legătura şi tranziţia între colecţiile Luvrului şi cele ale Centrului Pompidou. În decembrie 1986, muzeul îşi deschide porţile, adăpostind o amplă colecţie dedicată perioadei 1848-1914. De la bun început, viziunea muzeală a fost una interdisciplinară, fapt care ne permite să admirăm şi să ne familiarizăm cu toate formele artistice din perioada respectivă. Picturi, sculpturi, fotografii, desene, stampe, piese de mobilier, alături de clădirea în sine oferă o amplă panoramă istorică. Diverse expoziţii şi concerte permit publicului să se delecteze nu doar cu artele vizuale ale epocii, ci şi cu moda, literatura, cotidianul oamenilor din secolul al XIX-lea.

De-a lungul întâlnirii noastre virtuale vom afla modul în care s-a format colecţia muzeului, care sunt operele de artă care nu trebuie ratate, dar şi istoria nenumăratelor curente artistice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Gazde şi călăuze ne vor fi picturile lui Gustave Courbet, Édouard Manet, Alexandre Cabanel, Thomas Couture.  Vom putea admira şi compara tablouri acceptate de Academia de arte frumoase şi cele care au intrat în celebrul Salon al refuzaţilor. Ampla colecţie impresionistă îi are în centru pe  Monet, Morisot, Pissaro, Sisley, Degas sau Renoir. Impresionismul a pus sub semnul întrebării relaţia artiştilor cu arta oficială, dar şi modul în care privim şi ne raportăm la o opera de artă.  Culoarea, lumina, mişcarea şi tuşele vibrante domină căutările şi creaţiile grupului impresionist, care se interesează, dincolo de simpla redare a realităţii, la actul de a privi, în sine.

De la prima expoziţie, cea din 1874, impresioniştii nu au surprins doar natura, ci şi o  umanitate în continuă mişcare, un peisaj urban şi rural care se modifică sub presiunea revoluţiei industriale şi a unor noi norme de socializare, de petrecere a timpului liber etc. Privirea pictorului părăseşte convenţiile şi constrângerile academismului, oprindu-se asupra unor subiecte banale, la prima vedere, dar pline de sensuri ascunse şi de mesaje inedite.

La sfârşitul întâlnirii noastre vom discuta şi despre tablourile lui Vincent Van Gogh, Paul Gauguin sau afişele lui Henri de Toulouse-Lautrec aflate în colecţia muzeului.