Dr. Ioana Zamfir, muzeograf la Muzeul Hărţilor, cercetător în istoria cartografiei

Pentru mine, o hartă nu a fost niciodată doar o unealtă pentru a găsi drumul în spaţiu, ci o invitaţie la călătorie în timp şi în imaginaţie. Am fost mereu fascinată nu de ceea ce arată hărţile, ci de ceea ce ascund: viziuni despre lume, ambiţii politice şi o sumedenie de poveşti umane. Această curiozitate a devenit firul roşu al parcursului meu profesional din ultimii 8 ani, o încercare continuă de a decoda aceste „oglinzi ale lumii” şi de a le face să vorbească pentru publicul de astăzi.

Această pasiune a fost susţinută de o formaţie academică solidă, bazată pe studii de Istoria Artei şi un masterat în Studii Culturale. Am avut privilegiul de a aprofunda aceste teme prin burse de cercetare la universităţile din Tübingen, Paris-Nanterre şi Kassel. Călătoria academică a culminat cu o teză de doctorat dedicată imaginii Ierusalimului în literatura geografică a Renaşterii, un proiect interdisciplinar care mi-a permis să explorez modul în care un oraş aflat la intersecţia dintre real şi simbolic este localizat spaţial la nivel textual şi grafic. Am prezentat rezultatele acestor cercetări la conferinţe prestigioase dedicate cartografiei istorice, precum ICHC sau ISHMap, şi la instituţii precum Departamentul de Hărţi şi Planuri al Bibliotecii Naţionale a Franţei (BnF).

Fiecare proiect al meu este, în esenţă, o încercare de a răspunde la întrebarea: ce ne spun hărţile despre noi înşine? Muzeul Naţional al Hărţilor, unde lucrez ca muzeograf, a devenit laboratorul unde această viziune despre cartografie a prins viaţă. Aici, nu doar conserv şi cercetez, ci creez punţi între trecut şi prezent prin proiecte expoziţionale şi culturale. Am adus hărţile în dialog cu alte domenii ale patrimoniului, am explorat potenţialul tehnologiei în proiecte digitale, de la hackathoane culturale la aplicaţii de realitate augmentată. Printre proiectele de suflet se numără curatoriatul unor expoziţii precum „Oraşul nevăzut. Cristina Bobe” (Muzeul Hărţilor, 2024-2025) sau „Hărţile Naturii” (Muzeul „Grigore Antipa”, 2022), dar şi contribuţia mea ca cercetător la proiecte internaţionale precum „Human Scale”, reprezentantul României la Bienala de Arhitectură de la Veneţia (2025).

Cred cu tărie că patrimoniul cultural trebuie să fie viu şi conectat la prezent. Scopul meu a fost mereu acelaşi: să transform harta dintr-un obiect de nişă într-un personaj relevant şi plin de poveşti. Din această convingere s-a născut şi cartea mea, „Hărţi de poveste” (Editura Niculescu), prin care am încercat să traduc pentru publicul larg complexitatea acestor artefacte culturale. Îmi continui misiunea dezvoltând cursuri şi ateliere, din dorinţa de a împărtăşi mai departe fascinaţia pentru lumile nenumărate pe care o singură hartă le poate conţine.