Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de luni, în intervalul 19:00-21:00, atât fizic, cât şi online. Cei care aleg să participe online vor primi cu o zi înainte de data începerii un link cu ajutorul căruia vor accesa cursul pe Zoom.us.
***Vă rugăm să menţionaţi la înscriere dacă doriţi să participaţi fizic sau online.
Date desfăşurare curs: 6, 13 şi 20 octombrie.
***Vârsta minimă de participare: 18 ani.
Vestimentaţie, ideal şi modernitate: cum a definit moda frumuseţea. De la romantici la flapper
Fiecare epocă a avut un ideal de frumuseţe, un model care era în acelaşi timp aspiraţional şi contrângător, pe care arta şi moda l-au definit şi l-au implementat.
În epoca romantismului, femeile erau reprezentate fragile, pasive, în straie cu forme dramatice şi frizuri drăgălaşe, copilăreşti – un model al inocenţei virginale. Crinolina, corsetul şi boneta erau simbolurile unei pudibonderii impuse. În acelaşi timp, masculinitatea era imaginată plină de angoase, în permanente căutări şi scrutări ale depărtărilor, ale experienţelor intelectuale sau carnale. Condiţia socială a celor două sexe era cât se poate de bine reprezentată vizual prin elementele vestimentare – iar contrastul extrem dintre cele două este evident. În aceste condiţii, oare cum arătau relaţiile? Dar normele de etichetă în societate?
Perioada La Belle Epoque a adus o imagine feminină mai seducătoare, mai stăpână pe propria sexualitate şi afirmare – imagine exemplificată prin elemente vestimentare moderne şi chiar provocatoare – precum turnura sau purtarea pălăriei. Deloc întâmplător, în această perioadă se coagulează mişcarea feministă, înfiinţându-se organizaţii în Europa şi SUA. Totuşi, ideea de libertate feminină era încă mult prea depărtată. La cumpăna veacurilor, idealul de frumuseţe feminină a urmat estetica Art Nouveau, cu forme spectaculoase, opulente, sinuoase, florale, în vreme ce moda masculină era de o simplitate modernă austeră ce afişa ostentativ (şi nu fără o doză de ipocrizie) dezinteresul pentru frivolităţi şi preocuparea pentru activităţi „serioase”.
De la primele rebeliuni împotriva corsetului de pe la 1910, abia răsturnările dramatice ce au urmat Primului Război Mondial au rescris cu totul idealul feminin, debarasându-se de toate elementele ce constituiseră vreme de veacuri atributele frumuseţii feminine: silueta clepsidră, părul lung, conduita discretă/pudică. Anii nebuni păreau să fi adus în lumina reflectoarelor modei o băieţoasă ce sfida decenţa şi eleganţa. În fapt, omenirea tocmai descoperise o nouă faţetă a feminităţii, şi un nou set de maniere şi reguli sociale – mai lejere, mai practice, mai dinamice. Prea ocupaţi să critice androginizarea femeii, bărbaţii nici nu observaseră ca ei înşişi erau mult mai… feminini. Moda părea vârful de lance al schimbării mentalităţilor colective, un factor modernizator decisiv.
Vom parcurge în trei episoade un veac de modă şi istorie – 1830-1930. 100 de ani în care feminitatea şi masculinitatea au evoluat şi s-au rescris, la nivel de mentalităţi, dar şi vestimentar. Hainele redesenau corpurile, conduitele şi comunităţile; sugerau deopotrivă sensuri sociale şi aspiraţii erotice, prejudecăţi şi fantezii, constrângeri şi revolte, şi mereu noi forme ale frumuseţii.
Temele cursului:
Şedinţa 1 – Dezbrăcăm de romantism epoca 1830-1870
Şedinţa 2 – Modernitate şi conservatorism în „La Belle Époque – Epoca frumoasă” (1870-1914)
Şedinţa 3 – O eră a cutezanţelor (1910-1929). Plus un mic epilog despre anii ’30.



