Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de miercuri, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 8, 15 şi 22 octombrie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Cum am ajuns aici?

Arta nu a evoluat liniar, ci prin gesturi vizuale radicale care au schimbat regulile jocului. Acest curs propune o incursiune în istoria artei occidentale prin şapte picturi celebre care au marcat momente-cheie — imagini care au deschis drumuri noi, au creat scandal, au emoţionat sau au pus întrebări incomode. De la Giotto la Basquiat, de la fresce religioase la expresia brută a străzii newyorkeze, vom descoperi cum fiecare lucrare a marcat un nou început. Este o călătorie vizuală, emoţională şi culturală în miezul unor opere care au scris istorie.

1. Privirea prinde viaţă: începuturi şi inovaţii

Călătoria noastră începe în Italia secolului al XIV-lea, cu o frescă de Giotto care transformă pentru totdeauna pictura europeană. Lamentaţia din Capela Scrovegni nu mai este doar o ilustrare religioasă, ci o scenă încărcată de emoţie şi gravitate umană. Giotto introduce greutate, spaţialitate şi expresivitate – o ruptură clară faţă de convenţiile bizantine şi începutul unei picturi care vorbeşte direct privitorului.

Ajungem apoi în nordul Europei, unde Jan van Eyck creează Portretul soţilor Arnolfini, o lucrare plină de mister, simboluri şi detalii uluitoare. Tehnica uleiului este dusă la perfecţiune, iar portretul devine o poveste vizuală – un amestec de realism optic şi ambiguitate narativă.

Întâlnirea noastră se încheie cu Las Meninas a lui Diego Velázquez, un tablou-fenomen care se ‘joacă’ cu privirea, oglinda şi spaţiul compoziţional. Regele e în oglindă, pictorul apare în lucrare, iar noi – privitorii – devenim parte din scenă. Este o pictură despre pictură, o meditaţie vizuală asupra iluziei şi autoreflexivităţii.

2. Artistul se află în mijlocul lucrurilor iar arta devine mărturie.

În secolul al XIX-lea, pictura începe să se inspire nu doar din mituri şi poveşti clasice, ci şi realităţi dure şi violente. În 3 mai 1808, Francisco Goya renunţă la idealizarea eroismului pentru a picta groaza, execuţia, suferinţa pură. Este una dintre primele imagini care documentează ororile războiului cu o sinceritate copleşitoare – o pictură care plânge alături de victime.

Câteva decenii mai târziu, Claude Monet se îndepărtează de ideea picturii ca simplă reprezentare fidelă şi propune o nouă viziune: impresia, lumina şi percepţia subiectivă devin esenţiale. Impresie, Răsărit de soare nu este doar o lucrare poetică, ci un manifest vizual al impresionismului – o mişcare care schimbă complet relaţia dintre artist, privire şi realitate.

3. Voci moderne: feminitate, revoltă, identitate

În secolul al XX-lea, arta se diversifică şi încorporează teme personale, politice, identitare. Georgia O’Keeffe creează Jimson Weed / White Flower No. 1, o pictură monumentală care transformă subiectul floral într-un simbol al senzualităţii şi forţei feminine. O’Keeffe nu doar redefineşte pictura modernistă, ci şi poziţia artistei într-un mediu dominat de bărbaţi.

În contrast complet, dar la fel de transformator, apare Jean-Michel Basquiat, cu energia sa viscerală şi limbajul vizual inspirat din cultura urbană. Lucrarea Untitled (1981) este o explozie de culoare, text, simboluri şi furie – o intervenţie artistică care pune în centru rasa, istoria şi violenţa. Basquiat aduce strada în muzeu şi demonstrează că arta poate fi poezie brută şi critică socială în acelaşi timp.

Ultima parte a acestui curs va aduna firele narative într-o reflecţie asupra modului în care aceste picturi au deschis drumuri noi, nu doar în artă, ci şi în gândirea vizuală. Fiecare lucrare a fost un moment de cotitură – o oglindă a epocii şi un semnal pentru viitor. Prin ele, învăţăm nu doar istoria artei, ci şi istoria privirii.

Sursă foto: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Arnolfini_Portrait