Vacanţele au darul de a ne scoate din cotidian şi de a ne aşeza, măcar pentru puţin, într-un alt ritm. Nu contează dacă e vorba de un weekend la mare, o plimbare printr-un oraş cu străzi pietruite sau o drumeţie pe munte – aproape întotdeauna apare nevoia de a lua cu noi ceva din locurile prin care trecem. Iar cel mai la îndemână mod de a le păstra este, astăzi, fotografia.

O facem instinctiv – când lumina cade frumos pe o faţadă, când ne surprinde o privire sau când ni se pare că un colţ de lume ne spune o poveste. Nu planificăm prea mult, ci apăsăm pe declanşator ca şi cum am vrea să oprim timpul. Măcar un pic.

Priveşte întâi, apoi fotografiază.

Cel mai bun sfat nu are legătură cu tehnica, ci cu prezenţa. Înainte să scoţi telefonul sau aparatul, opreşte-te o secundă. Uită-te bine. Ce vezi? Ce simţi? Ce anume te atrage în faţa ta?

Poate că nu o să faci poza perfectă, dar o să surprinzi ceva real. Pentru că, înainte de toate, fotografia bună începe cu atenţia. Cu felul în care eşti acolo, în acel moment.

Nu te stresa cu regulile – dar ai grijă la cum încadrezi.

Nu trebuie să ştii reguli de compoziţie ca să faci o poză frumoasă. E mai degrabă o chestiune de echilibru. Încearcă să nu încarci cadrul, să elimini ce distrage atenţia, să laşi „spaţiu” în jurul subiectului. O fotografie respiră altfel când e simplă şi curată.

Uneori, e suficient să te mişti puţin – mai la stânga, mai jos, mai aproape.

Iar lumina face toată diferenţa.

„Dimineţile devreme şi serile târzii sunt ideale – lumina e caldă, blândă, umbrele sunt lungi, totul capătă o atmosferă mai poetică. Dar şi la prânz, cu soarele sus, poţi surprinde ceva interesant – texturi, umbre clare, culori vii”.