Bucurestiul intunecat: De la Stroe Fulgeratu’ la «Tata Moşu»

Istoria celor fără de istorie continuă  să fie o temă de care istoricii încă se feresc. Este ocolită  chiar şi de funcţionarii statului, care ar trebui să cunoască îndeaproape fenomenul social subteran. Ei ar trebui să reflecteze asupra fenomenului mizeriei sociale şi al sărăciei educaţionale, care se extinde progresiv către tot mai variate structuri ale societăţii româneşti, să descopere soluţii.

Istoria celor fără de istorie vine de departe, de la o mare distanţă de documentul istoric scris. Lumea lor a fost întâi circumscrisă de mitologie şi folclor, apoi de cutumele şi obiceiurile locurilor, şi în cele din urmă de lumea supravegheată a statului care a încercat să ofere definiri, catalogări, iar apoi să impună restricţii, control şi supraveghere.

Hoţi. Bandiţi. Găşti de cartier – o istorie a celor fără de istorie

Prelegerea de faţă se doreşte a fi o pledoarie pentru istoria marginalului, pentru studierea şi astfel ameliorarea destinelor celor alungaţi în afara istoriei oficiale, frumoase, atent controlate. Vom intra în povestea unor bandiţi celebri interbelici precum «Tata Moşu» şi îi vom urmări traiectoria din copilărie la maturitate, de la inocenţă la destinul „încarcerat” de mai târziu.

Vom intra şi în povestea unui loc mai puţin cunoscut: mahalaua calicilor, curte a miracolelor, lume amestecată unde îşi dădeau mâna două lumi: cei care trăiau altfel pentru că cel mai adesea nu au avut încotro din cauza sărăciei, vieţii dezordonate sau familiei risipite şi lumea celor care năşteau altfel: pitici, cocoşaţi etc sau „deveneau”altfel din cauza unor „evenimente” nefericite: ciungi, ologi, fulgeraţi etc.

Vom vedea reacţiile societăţii de la medieval la modern şi contemporan faţă de realităţile sociale subterane: atitudini de condescendenţă, de apropiere întru cunoaştere şi soluţii practice, de la Constantin Brâncoveanu la dr.Nicolae Minovici.

Ceea ce ne propunem în primul rînd este să dovedim faptul că istoria marginalului este un domeniu de confluenţă şi de interferenţă culturală, de intersectare cu istoria a unor variate discipline precum geografia urbană, sociologia, antropologia, medicina, literatura, etnografia, arta etc. Abordarea unui asemenea subiect înseamnă un efort constant de studiu interdisciplinar.

Lumea periferiilor sociale este o adevărată societate subterană, cu o evoluţie paralelă faţă de aceea pe care o cunoaştem cu toţii, dar care poate determina în anumite circumstanţe istorice schimbări neaşteptate, deformări culturale şi spirituale de nebănuit. Cei din urmă vor fi cei dintîi. Această lume îngenuncheată la marginea societăţii nu trebuie ignorată, abandonată sau alungată din organismul social. Ea are propria-i ierarhie, propriile-i valori morale şi chiar instrumente de organizare şi de impunere a modelelor comportamentale fermentate în interiorul său. Este un adevărat organism social şi cultural, care, în viitor, se poate ridica împotriva „realizaţilor”, a „normalilor”, pentru a le cere socoteala pentru ignorarea voită sau indiferenţa pasivă.

Excluşii, sufletele ce aleg să trăiască altfel, sunt semenii noştri, care într-un scurt pasaj al vieţii lor s-au risipit şi  nu s-au mai putut aduna. Poate că, acolo, în lumea subterană şi nocturnă descoperi cu uşurinţă faptul că „destinul înseamnă locul şi momentul în care te naşti”.