Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 6, 13  şi 20 octombrie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

Acest curs îşi propune să analizeze marile familii boiereşti valahe nu ca simple relicve ale unei societăţi premoderne, ci ca elite istorice adaptive, capabile să traverseze fără rupturi majore tranziţia de la feudalismul târziu, impregnat de spirit oriental, către modernitatea occidentală şi capitalismul incipient. În centrul demersului se află ideea că boierimea valahă nu a fost o clasă socială rigidă şi inertă, ci o elită flexibilă, care a ştiut să-şi conserve poziţia politică, prestigiul social şi avantajele economice printr-un proces continuu de ajustare culturală, instituţională şi simbolică.

Cursul porneşte de la o perspectivă comparativă europeană, integrând elemente de istorie socială, sociologia elitelor şi analiză instituţională. Vor fi discutate diferenţele structurale dintre aristocraţia occidentală şi boierimea autohtonă, criteriile (europene şi româneşti) de recunoaştere a nobleţei, rolul dregătoriilor şi al proprietăţii funciare, precum şi modul în care marea boierime a contribuit decisiv la formarea statului român modern şi la naşterea capitalismului de privilegiu. În acest cadru, cele 23 de mari familii boiereşti valahe sunt abordate ca un nucleu dur al puterii politice şi economice, a cărui influenţă se prelungeşte mult dincolo de momentul convenţional al dispariţiei oficiale a boierimii române (Convenţia de la Paris din 1858).

Stuctura cursului

Şedinţa 1: aristocraţia europeană şi boierimea autohtonă (modele de nobleţe şi limbaje ale puterii)

Prima lecţie are rolul de a fixa cadrul conceptual şi comparativ al cursului. Pornind de la aristocraţia occidentală, vor fi analizate formele clasice de organizare a nobilimii europene: ierarhia rangurilor nobiliare, caracterul ereditar al titlurilor, funcţia blazonului şi a heraldicii ca limbaj simbolic al puterii şi legitimităţii. În acest context, aristocraţia apare ca o elită instituţionalizată, în care titlul, domeniul şi funcţia politică sunt integrate într-un sistem coerent de reproducere socială.

Prin contrast, boierimea valahă va fi analizată ca o formă distinctă de elită est-europeană, în care nobleţea nu se exprimă prin titluri formale şi blazoane sistematice, ci prin stăpânirea pământului, exercitarea dregătoriilor şi relaţia directă cu puterea domnească. Se va discuta caracterul timpuriu al boieriei valahe, atestată înaintea întemeierii statului, precum şi rolul moşiei ca fundament economic, social şi simbolic al puterii. Un accent special va fi pus pe antroponimia boierească de origine toponimică, care transformă numele de familie într-o adevărată hartă a dominaţiei sociale şi teritoriale.

Şedinţa 2: de la boierie la dregătorie (statul ca mecanism de selecţie a elitei)

A doua lecţie urmăreşte procesul prin care boierimea valahă se transformă dintr-o elită întemeiată pe proprietatea funciară într-o elită definită predominant prin funcţia publică. Trecerea de la criteriul ancestral al moşiei la criteriul modern al dregătoriei reprezintă una dintre mutaţiile centrale ale societăţii valahe în epoca fanariotă şi post-fanariotă. Reforma din 1739 a lui Constantin Mavrocordat marchează momentul în care boieria devine, de facto şi de jure, sinonimă cu exercitarea unei dregătorii în divanul domnesc.

În această lecţie vor fi analizate ierarhiile dregătoreşti, cele trei stări boiereşti, caracterul onorific al multor funcţii şi transformarea politicii într-o adevărată meserie de familie. Datele istorice şi sociologice arată că un număr restrâns de familii monopolizează sistematic marile dregătorii ale statului valah, configurând un model de elită administrativă închisă, dar extrem de eficientă în conservarea puterii.

Şedinţa 3: marile familii boiereşti valahe şi modernitatea politică, economică şi culturală

Ultima lecţie este dedicată celor 23 de mari familii boiereşti valahe şi rolului lor în construcţia statului modern român. Pe baza criteriilor de selecţie metodologică – vechime, continuitate dregătorească, monopol instituţional şi proprietate funciară – vor fi analizate mecanismele prin care aceste familii au dominat viaţa politică între secolele XVIII şi XIX. Statisticile privind ocuparea dregătoriilor, a funcţiei de prim-ministru şi a portofoliilor ministeriale arată continuitatea puterii boiereşti mult dincolo de momentul Unirii şi al reformelor moderne.

În această lecţie va fi discutată şi naşterea capitalismului de privilegiu boieresc, bazat pe monopoluri, scutiri, imunităţi şi favoruri de origine feudală, care au permis acumularea capitalurilor iniţiale şi integrarea boierimii în economia de piaţă. Dimensiunea culturală a modernităţii boiereşti – arhitectura palatelor, patronajul artistic, europenizarea stilului de viaţă – completează tabloul unei elite care nu dispare, ci se reinventează. Vom discuta, de asemenea, despre câteva figuri emblematice ale aristocraţiei valahe.