Vă propunem să descoperim felul în care cei mai cunoscuţi autori ai literaturii sud-americane au aşezat fabuloasa proză fantastică sub semnul complicităţii labirintice dintre concept şi metaforă.

De cele mai multe ori, atunci când discursul filosofic este comparat cu cel literar, sunt evidenţiate în primul rând diferenţele de stil, scopul pe care îl presupunem în spatele lor, efectele pe care acestea le produc. Discursului filosofic pare a-i fi propriu perspectiva ierarhizantă, conceptul bine echilibrat, interogaţia dusă până la capăt.

În replică, literaturii pare a-i reveni deschiderea ludică, creativitatea rapsodică, inovaţia dezinhibantă. Aşezat în lumina defavorabilă a unei critici neatente, discursului filosofic i se reproşează despărţirea de lume, abstractizarea si ariditatea inhibantă. În egală măsură, literaturii i se reproseaza vulgarizarea ideii, gratuitatea contrucţiei, lejeritatea cuvântului dat.

Vom vedea impreuna ca literatura sudamericana  se afla la graniţa dintre discursul filosofic şi cel literar. Dincolo de influenţele literare care au germinat literatura latino-americană – de la cultul pentru Cervantes, până la adeziunea faţă de Flaubert şi pasiunea pentru existenţialismul rus şi cel francez -, scriitori reprezentativi pentru acest curent au ştiut să valorifice întregul câmp tematic al pendulării între ontologie şi expresia metaforică.

Temele atelierelor sint:

1. Dialogurile platoniciene şi ambiguităţile filosofiei. Pendularea între ontologie şi mit sau metaforă. Filosoful ca vânător, străin sau rătăcitor. Jorge Luis Borges şi (in)decizia. Confuzia dintre autor şi personaj.

2. Jorge Luis Borges şi aventurile memoriei. Suspendarea timpului şi rătăcirea. Borges şi logosul labirintic. De ce se bifurcă ideile?

3. Adolfo Bioy Casares şi imitaţia perfectă.

4. Ernesto Sabato şi indeterminarea principiului. Sau despre cum poate fi terminat Abaddon, Exterminatorul.

5. Gabriel Garcia Marquez – fantasticul violent şi fantasticul (im)probabil.

6. Julio Cortazar – Fantasticul cotidian. Despre joc şi decizie. Capcanele lecturii şi sabotarea opoziţiei dintre formă-conţinut.

7. Literatură şi/sau discurs filosofic?