Secretul celor mai frumoase fotografii din vacanţele noastre
 

Mirela Bichigeanu este artist vizual şi lector la Fundaţia Calea Victoriei, unde va susţine, din 15 iunie, Şcoala de vară  Arta Fotografiei de Călătorie: Transformă-ţi Vacanţele în Poveşti Vizuale. Mirela Bichigeanu a scris un articol pentru Magic FM – Make Life Magic, pe care îl poţi citi şi pe blogul nostru.

Cum să nu mai ratezi momente pentru că faci 1 milion de poze.

Există un paradox al fotografiei contemporane, un paradox creat de accesul la tehnologie. Niciodată în istoria omenirii nu am făcut mai multe poze, noi toţi, oriunde am merge. În acelaşi timp, niciodată nu am privit mai puţin lumea din jur, real, decât o facem azi.

Suntem înconjuraţi de camere performante, de algoritmi care pot corecta aproape orice şi de o nevoie constantă de a înregistra lumea din jur. Fotografiem mesele pe care le mâncăm, oraşele prin care trecem, oamenii pe care îi întâlnim şi apusurile care ne ies în cale.

Şi totuşi, în acest proces, atenţia noastră se mută dinspre realitatea reală, cea în care se întâmplă viaţa, către ecranul cu care încercăm să capturăm imagini.

De multe ori observ acelaşi lucru: în clipa în care apare ceva interesant, nu mai privim scena în sine, nu stăm să o trăim pe îndelete, să o savurăm, ci privim reprezentarea ei. Ridicăm telefonul, pozăm şi abia apoi începem să analizăm cadrul, lumina, marginile imaginii. Verificăm dacă totul este la locul potrivit, în timp ce viaţa continuă să curgă în afara ecranului. Poate că una dintre marile provocări ale fotografiei de astăzi nu este să învăţăm să fotografiem mai bine, ci să învăţăm să observăm din nou.

Fotografia începe înainte de declanşare

Există tendinţa de a reduce fotografia la un gest tehnic: alegerea cadrului, apăsarea butonului, editarea ulterioară. În realitate, adevărata fotografie începe cu mult înainte de momentul în care scoţi aparatul de footgrafiat sau atât de democraticul telefon din buzunar.

Fotografia cu poveste începe în momentul în care observi o anumită lumină pe un zid. În momentul în care remarci o expresie trecătoare pe chipul unui om sau o relaţie neaşteptată între două elemente aparent banale. Începe atunci când ceva îţi atrage atenţia suficient de mult încât să te opreşti.

Poate tocmai de aceea fotografiile bune nu sunt întotdeauna cele impecabile din punct de vedere tehnic, mai ales că perfecţiunea poate fi obţinută astăzi relativ uşor. Există instrumente care elimină obiecte din cadru, reconstruiesc fundaluri şi corectează lumina cu o precizie care părea imposibilă acum câţiva ani. Dar niciun algoritm nu poate suplini atenţia, emoţia sau detaliilecare ne înconjoară.  Nicio aplicaţie nu poate observa viaţa în locul nostru.

Un pas la stânga poate schimba totul

O altă imagine familiară este aceea a turistului care se opreşte într-un punct, ridică telefonul şi face zece sau cincisprezece fotografii identice cu acelaşi loc, din acelaşi unghi, din aceeaşi perspectivă. Odată ajuns acasă, descoperă că nu are cincisprezece imagini diferite, ci aceeaşi imagine repetată de cincisprezece ori.

Partea frumoasă a fotografiei presupune însă o anumită disponibilitate de a explora lumea, perspectivele, unghiurile. Faceţi un pas la stânga. Doi paşi la dreapta. Încercaţi un cadru vertical în locul unuia orizontal. Cum s-ar vedea o privire de la nivelul solului, în locul celei obişnuite. Schimbarea este adesea infimă, dar consecinţele ei pot fi surprinzătoare. Perspectiva nu este doar o problemă de compoziţie. Este o formă de curiozitate. Iar curiozitatea presupune timp, răbdare şi atenţie.

Poate că acesta este lucrul pe care fotografia îl poate oferi cel mai preţios într-o lume a notificărilor şi a vitezei: câteva clipe de prezenţă autentică şi invitaţia de a privi mai atent lumea, de a observa mai mult. De a fi, măcar pentru câteva secunde, complet acolo unde ne aflăm.

Sursă foto: Freepik via Magic FM

 


Newsletter

Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informaţii despre cele mai noi ateliere şi evenimente!