Cum spun oamenii poveşti bune? Află care este instrumentul esenţial pentru Storytelling şi cum să-l foloseşti!
 

Un text de Marinela Raţă, lectorul atelierului de Storytelling în Public Speaking

Oamenii sunt povestitori înnăscuţi. Încă de când trăiau în peşteră, într-un mod fără îndoială inteligent, omul a desenat pe pereţi viaţa de zi cu zi. Omul a povestit în felul acesta despre mersul la vânătoare, despre animalele pe care le întâlnea, despre stele sau lună. La fel facem şi astăzi, chiar dacă nu ne mai desenăm poveştile. Povestim cu prietenii într-un restaurant, povestim la telefon ce ni s-a întâmplat peste zi, povestim scriind e-mailuri, scrisori sau jurnale. Spunem poveşti tot timpul, fără să ştim că o facem.

Cu toţii ştim ce înseamnă o poveste slabă. Gândeşte-te la un film care a fost atât de plictisitor încât pe la mijlocul lui ai ieşit din sala de cinema sau la o carte în care nu ai reuşit să treci de primele 50 de pagini pentru că auzeai doar vocea unui singur personaj, iar tu îţi spuneai în gând: „Ok, oare când începe să se întâmple ceva?”.

Dar ştim totodată şi ce înseamnă o poveste bună. E acel roman care te-a ţinut toată noaptea treaz ca să îl termini, este acel film pe care l-ai văzut de cinci ori până acum dar tot stai cu sufletul la gură la fiecare scenă. O poveste bună e şi atunci când un prieten adună mereu oameni în jurul lui când are ceva de spus şi cu toţii îl ascultă atenţi, curioşi şi entuziasmaţi.

Şi totuşi, cum spun oamenii poveşti bune? Da, unii dintre noi sunt talentaţi, dar au şi abilitatea de a folosi cinci instrumente esenţiale pentru a spune o poveste. Elementele cheie ale unei poveşti bine construite sunt: Intriga, Personajele, Detaliile, Povestea din spatele poveştii, Dialogul. Dar totul depinde şi de felul cum ştim să le legăm. Iar despre toate astea veţi afla mai multe la atelierul de Storytelling în Public Speaking. Până atunci, vreau să vă vorbesc despre unul dintre cele mai importante elemente ale unei poveşti: intriga sau complotul, conflictul, urzeala, spuneţi-i cum vreţi.

Intriga sau cum devin cenuşăresele prinţese

În mai multe cuvinte, intriga este ceea ce defineşte povestea. Iar până ne vedem la atelier, vreau să vă ofer o modalitate simplă, în trei paşi, de a gândi complotul. Ea se numeşte: SCR. „S” înseamnă spaţiu, „C” înseamnă construcţie şi „R” înseamnă răsplată.

Aşadar, în prima parte, defineşti complotul: introduci personajele, îi comunici publicului tău situaţia în care se află protagonistul, îi prezinţi un fel de problemă sau tensiune. Apoi, în a doua etapă, tensiunea creşte, prin construcţia unor evenimente care provoacă personajele într-un mod neaşteptat. Tensiunea va atinge un moment culminant, la finalul căruia trebuie să apară şi o răsplată pentru protagonist, dar şi pentru publicul care a trăit intens povestea.

Pentru că basmele sunt cel mai bun exemplu de intrigă, să ne amintim Cenuşăreasa. Avem aşadar definită prima etapă a intrigii: Cenuşăreasa este o tânără rămasă orfană de tată, care trăieşte la mila mamei vitregi şi a fiicelor acestora, care vor să o împiedice să participe la un bal organizat de prinţul care îşi caută consoartă. Apoi, în a doua etapă, Cenuşăreasa găseşte o modalitate de a se deghiza şi a merge la bal, unde îl întâlneşte pe prinţ, se îndrăgostesc, dar e nevoită să plece la miezul nopţii, să se întoarcă la viaţa ei de sclavă, fără ca prinţul să îi cunoască identitatea. Prinţul o caută, dar nu o găseşte. În final, răsplata este că cei doi se reîntâlnesc, iar Cenuşăreasa devine prinţesă.

Haide să construim şi să spunem împreună poveşti memorabile la Storytelling în Public Speaking!

imagine: http://www.information-age.com/123462871-123462871/


Newsletter

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a primi pe email informatii despre cele mai noi ateliere si evenimente!